Mare eşti Doamne, mare-i puterea Ta Prin Cuvântul Tău ai creat lumea. Ai zis „SĂ FIE" şi-atunci din nimica, A stat ’nainte-Ţi toată făptura. Mulţimea stelelor şi mândrul soare, Cerul pământul ascultatu-Te-au. /: Inima mea tremurândă admiră Atotputernicia-Ţi măreaţă. :/
Strofă 2
Mare eşti Doamne şi-a Ta-nţelepciune, Prin care toate frumos le-ai creat, Omul pământesc L-ai făcut al Tău fiu, Cu Duh din Duhul Tău l-ai înzestrat. Floarea cea mică şi-arborii puternici, Urma mânilor Tale le-arată. /: Din toată inima mă închin Ţie Lăudând mare înţelepciunea Ta. :/
Strofă 3
Mare eşti Doamne, mare-i iubirea Ta, Ceea ce-n Fiul Tău Ţi-ai arătat. N-ai stins lumina abia arzătoare De trestia frântă Te-ai îndurat. Pe când zăceam eu legat în păcate, Mâna-Ţi miloasă spre mine-ai întins. /: În ochi cu lacrimi mă proştern nainte-Ţi Lăudând iubirea ce ne-a mântuit. :/
Strofă 1
Mare eşti Doamne, mare-i puterea Ta Prin Cuvântul Tău ai creat lumea. Ai zis „SĂ FIE" şi-atunci din nimica, A stat ’nainte-Ţi toată făptura. Mulţimea stelelor şi mândrul soare, Cerul pământul ascultatu-Te-au. /: Inima mea tremurândă admiră Atotputernicia-Ţi măreaţă. :/
Strofă 2
Mare eşti Doamne şi-a Ta-nţelepciune, Prin care toate frumos le-ai creat, Omul pământesc L-ai făcut al Tău fiu, Cu Duh din Duhul Tău l-ai înzestrat. Floarea cea mică şi-arborii puternici, Urma mânilor Tale le-arată. /: Din toată inima mă închin Ţie Lăudând mare înţelepciunea Ta. :/
Strofă 3
Mare eşti Doamne, mare-i iubirea Ta, Ceea ce-n Fiul Tău Ţi-ai arătat. N-ai stins lumina abia arzătoare De trestia frântă Te-ai îndurat. Pe când zăceam eu legat în păcate, Mâna-Ţi miloasă spre mine-ai întins. /: În ochi cu lacrimi mă proştern nainte-Ţi Lăudând iubirea ce ne-a mântuit. :/
1 / 1▲
1. Mare eşti Doamne, mare-i puterea Ta
Prin Cuvântul Tău ai creat lumea.
Ai zis „SĂ FIE" şi-atunci din nimica,
A stat ’nainte-Ţi toată făptura.
Mulţimea stelelor şi mândrul soare,
Cerul pământul ascultatu-Te-au.
/: Inima mea tremurândă admiră
Atotputernicia-Ţi măreaţă. :/
2. Mare eşti Doamne şi-a Ta-nţelepciune,
Prin care toate frumos le-ai creat,
Omul pământesc L-ai făcut al Tău fiu,
Cu Duh din Duhul Tău l-ai înzestrat.
Floarea cea mică şi-arborii puternici,
Urma mânilor Tale le-arată.
/: Din toată inima mă închin Ţie
Lăudând mare înţelepciunea Ta. :/
3. Mare eşti Doamne, mare-i iubirea Ta,
Ceea ce-n Fiul Tău Ţi-ai arătat.
N-ai stins lumina abia arzătoare
De trestia frântă Te-ai îndurat.
Pe când zăceam eu legat în păcate,
Mâna-Ţi miloasă spre mine-ai întins.
/: În ochi cu lacrimi mă proştern nainte-Ţi
Lăudând iubirea ce ne-a mântuit. :/