Strofă 1
Când mi-am pus speranța-n Tine,
Doamne, Te-ai plecat duios,
Din mocirlă și ruină,
Singur, Tu cu drag m-ai scos.
Refren
O cântare nouă, sfântă,
Doamne-n gura mea ai pus,
Când m-ai ridicat pe Stâncă,
Cu iubire, scump Isus.
Strofă 2
Cânt: „Ce fericit e omul
Care-și pune-ncrederea
Nu în oameni, ci în Domnul,
Căci El se va bucura!”
Strofă 3
Am trăit minuni,
Pe care le-ai făcut în viața mea,
Al lor număr este mare,
Pentru a le trâmbița.
Strofă 4
Aș vrea să vestesc într-una
Ale Tale îndurări,
Adevărul, mântuirea,
Peste tot în adunări.
Strofă 5
Al Tău Nume mă păzească,
Când urgii greu năvălesc,
Și sub aripa-Ți cerească
Veșnic să m-adăpostesc.
1. Când mi-am pus speranța-n Tine,
Doamne, Te-ai plecat duios,
Din mocirlă și ruină,
Singur, Tu cu drag m-ai scos.
R: O cântare nouă, sfântă,
Doamne-n gura mea ai pus,
Când m-ai ridicat pe Stâncă,
Cu iubire, scump Isus.
2. Cânt: „Ce fericit e omul
Care-și pune-ncrederea
Nu în oameni, ci în Domnul,
Căci El se va bucura!”
3. Am trăit minuni,
Pe care le-ai făcut în viața mea,
Al lor număr este mare,
Pentru a le trâmbița.
4. Aș vrea să vestesc într-una
Ale Tale îndurări,
Adevărul, mântuirea,
Peste tot în adunări.
5. Al Tău Nume mă păzească,
Când urgii greu năvălesc,
Și sub aripa-Ți cerească
Veșnic să m-adăpostesc.