1. Ajuns la râul Țării Sfinte,
Privesc splendorile cerești.
Dulci adieri mi-aduc miresme,
Ecouri de coruri îngerești.
Zăresc uimit, cuprins de dor,
Cetatea mea de vis, văd cete-n zbor,
Cântând în cor, în armonii de Paradis.

R: În cânt ce scaldă Țara Păcii-n tihnă,
Slăvind pe Tatăl și pe Mesia.
Mulți trec Iordanul și merg la odihnă,
Unde așteaptă Ziua când vor învia.
Ce întâlnire! Vom vedea pe Mire,
Când, în strălucire, ne va-ntâmpina.
Părinți și copii, soți și scumpe soții,
Frați, surori, sfinți toți, pe nori Îl vom saluta.

C: Oștirea-n ceruri glorioasă
E-n pragul marei întâlniri
A Mirelui cu-a Sa Mireasă,
Din ziua sfintei reveniri.
Chemarea lor, așa duioasă,
E pentru cei spre Țărm porniți:
„Dragi călători, veniți acasă,
În Rai pe veci să moșteniți.”