Simion Buzduga V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Când mi-am pus speranța-n Tine, Doamne, Te-ai plecat duios, Din mocirlă și ruină, Singur, Tu cu drag m-ai scos. [C] O cântare nouă, sfântă, Doamne-n gura mea ai pus, Când m-ai ridicat pe Stâncă, Cu iubire, scump Isus. [V2] Cânt: „Ce fericit e omul Care-și pune-ncrederea Nu în oameni, ci în Domnul, Căci El se va bucura!” [V3] Am trăit minuni, Pe care le-ai făcut în viața mea, Al lor număr este mare, Pentru a le trâmbița. [V4] Aș vrea să vestesc într-una Ale Tale îndurări, Adevărul, mântuirea, Peste tot în adunări. [V5] Al Tău Nume mă păzească, Când urgii greu năvălesc, Și sub aripa-Ți cerească Veșnic să m-adăpostesc.