Un dor fără seamăn în suflet păstrez, Un vis pentru veacul ce n-are sfârşit, Cu toată fiinţa din zori să lucrez În slujba Acelui ce-ntâi m-a iubit. Pe Stânca vieţii să stau neclintit Şi-n Ceruri palate mereu să zidesc, Să fiu todeauna, deplin pregătit, Să plec înspre Slava eternă doresc!
Refren
Şi dacă ar fi prin necazuri și chin În valea umbrită de moarte să trec, Şi-n ziua durerii, și-n ceasul senin, Să pot spune: "Doamne, sunt gata să plec!"
Strofă 2
Cu ochii-ndreptaţi totdeauna spre Cer Pe "Malul speranţei" să fiu ca un far, Prin lume, al păcii smerit mesager Ce poartă "Drapelul salvării" prin Har. O clipă din viață să treacă nu vreau În care să nu împlinesc Voia Ta, Pe Brațul Tău tare smerit vreau să stau Şi sfânta-Ţi prezenţă doar pace să-mi dea.
Strofă 3
Fiorii plecării din lumea de chin Nu vreau niciodată în suflet să-i am, Ci dorul de Cerul cel veşnic senin Să-mi toarne în suflet al păcii balsam... Mulți ani de-ar mai fi pe pământ să trăiesc, Cu Tine, Isuse, trăiesc fericit, Şi dacă ar fi drumul meu să-l sfârşesc Să fiu totdeauna de zbor pregătit!
Strofă 1
Un dor fără seamăn în suflet păstrez, Un vis pentru veacul ce n-are sfârşit, Cu toată fiinţa din zori să lucrez În slujba Acelui ce-ntâi m-a iubit. Pe Stânca vieţii să stau neclintit Şi-n Ceruri palate mereu să zidesc, Să fiu todeauna, deplin pregătit, Să plec înspre Slava eternă doresc!
Refren
Şi dacă ar fi prin necazuri și chin În valea umbrită de moarte să trec, Şi-n ziua durerii, și-n ceasul senin, Să pot spune: "Doamne, sunt gata să plec!"
Strofă 2
Cu ochii-ndreptaţi totdeauna spre Cer Pe "Malul speranţei" să fiu ca un far, Prin lume, al păcii smerit mesager Ce poartă "Drapelul salvării" prin Har. O clipă din viață să treacă nu vreau În care să nu împlinesc Voia Ta, Pe Brațul Tău tare smerit vreau să stau Şi sfânta-Ţi prezenţă doar pace să-mi dea.
Strofă 3
Fiorii plecării din lumea de chin Nu vreau niciodată în suflet să-i am, Ci dorul de Cerul cel veşnic senin Să-mi toarne în suflet al păcii balsam... Mulți ani de-ar mai fi pe pământ să trăiesc, Cu Tine, Isuse, trăiesc fericit, Şi dacă ar fi drumul meu să-l sfârşesc Să fiu totdeauna de zbor pregătit!
1 / 1▲
1. Un dor fără seamăn în suflet păstrez,
Un vis pentru veacul ce n-are sfârşit,
Cu toată fiinţa din zori să lucrez
În slujba Acelui ce-ntâi m-a iubit.
Pe Stânca vieţii să stau neclintit
Şi-n Ceruri palate mereu să zidesc,
Să fiu todeauna, deplin pregătit,
Să plec înspre Slava eternă doresc!
R: Şi dacă ar fi prin necazuri și chin
În valea umbrită de moarte să trec,
Şi-n ziua durerii, și-n ceasul senin,
Să pot spune: "Doamne, sunt gata să
plec!"
2. Cu ochii-ndreptaţi totdeauna spre Cer
Pe "Malul speranţei" să fiu ca un far,
Prin lume, al păcii smerit mesager
Ce poartă "Drapelul salvării" prin Har.
O clipă din viață să treacă nu vreau
În care să nu împlinesc Voia Ta,
Pe Brațul Tău tare smerit vreau să stau
Şi sfânta-Ţi prezenţă doar pace să-mi dea.
3. Fiorii plecării din lumea de chin
Nu vreau niciodată în suflet să-i am,
Ci dorul de Cerul cel veşnic senin
Să-mi toarne în suflet al păcii balsam...
Mulți ani de-ar mai fi pe pământ să trăiesc,
Cu Tine, Isuse, trăiesc fericit,
Şi dacă ar fi drumul meu să-l sfârşesc
Să fiu totdeauna de zbor pregătit!