Ilie Belciu V1 C V2 C V3 C [V1] Un dor fără seamăn în suflet păstrez, Un vis pentru veacul ce n-are sfârşit, Cu toată fiinţa din zori să lucrez În slujba Acelui ce-ntâi m-a iubit. Pe Stânca vieţii să stau neclintit Şi-n Ceruri palate mereu să zidesc, Să fiu todeauna, deplin pregătit, Să plec înspre Slava eternă doresc! [C] Şi dacă ar fi prin necazuri și chin În valea umbrită de moarte să trec, Şi-n ziua durerii, și-n ceasul senin, Să pot spune: "Doamne, sunt gata să plec!" [V2] Cu ochii-ndreptaţi totdeauna spre Cer Pe "Malul speranţei" să fiu ca un far, Prin lume, al păcii smerit mesager Ce poartă "Drapelul salvării" prin Har. O clipă din viață să treacă nu vreau În care să nu împlinesc Voia Ta, Pe Brațul Tău tare smerit vreau să stau Şi sfânta-Ţi prezenţă doar pace să-mi dea. [V3] Fiorii plecării din lumea de chin Nu vreau niciodată în suflet să-i am, Ci dorul de Cerul cel veşnic senin Să-mi toarne în suflet al păcii balsam... Mulți ani de-ar mai fi pe pământ să trăiesc, Cu Tine, Isuse, trăiesc fericit, Şi dacă ar fi drumul meu să-l sfârşesc Să fiu totdeauna de zbor pregătit!