1. Un dor fără seamăn în suflet păstrez,
Un vis pentru veacul ce n-are sfârşit,
Cu toată fiinţa din zori să lucrez
În slujba Acelui ce-ntâi m-a iubit.
Pe Stânca vieţii să stau neclintit
Şi-n Ceruri palate mereu să zidesc,
Să fiu todeauna, deplin pregătit,
Să plec înspre Slava eternă doresc!

R: Şi dacă ar fi prin necazuri și chin
În valea umbrită de moarte să trec,
Şi-n ziua durerii, și-n ceasul senin,
Să pot spune: "Doamne, sunt gata să
plec!"

2. Cu ochii-ndreptaţi totdeauna spre Cer
Pe "Malul speranţei" să fiu ca un far,
Prin lume, al păcii smerit mesager
Ce poartă "Drapelul salvării" prin Har.
O clipă din viață să treacă nu vreau
În care să nu împlinesc Voia Ta,
Pe Brațul Tău tare smerit vreau să stau
Şi sfânta-Ţi prezenţă doar pace să-mi dea.

3. Fiorii plecării din lumea de chin
Nu vreau niciodată în suflet să-i am,
Ci dorul de Cerul cel veşnic senin
Să-mi toarne în suflet al păcii balsam...
Mulți ani de-ar mai fi pe pământ să trăiesc,
Cu Tine, Isuse, trăiesc fericit,
Şi dacă ar fi drumul meu să-l sfârşesc
Să fiu totdeauna de zbor pregătit!