1. Tot ce-ncântă-aicia ochii nu-i decât deșertăciune
Și o slavă ce o dată din istorie apune.
Orice modă fascinantă și estetică frumoasă
Vor pieri cum piere pleava când de flăcări este arsă.

R: Să nu iubiți lumea, nici a ei lucruri
Care pier odată fără amintiri.
Căci tot ce e-n lume: pofta firii vechi,
Pofta în privire se vor duce trec.
Chiar lăudăroșia vieții de acum se va face o dată numai praf și scrum
Iar iubirea sfântă-a Tatălui ceresc nu se află în omul care e lumesc
Doar acel ce face voia Domnului, va rămâne pururi în iubirea Lui.

2. Chiar dacă te crezi puternic și gândești că niciodată
Nu s-or întâmpla acestea, ai să vezi și tu odată.
Iar tu tânăr ce în lume pleci de curiozitate
Ai să vezi cât de-nșelată îți e inima ce bate.

3. Vraja lumii te-nconjoară cu păcate și plăcere
Iar la urmă îți aduce doar depresie și durere.
Fugi de pofta tinerească de-a fi validat de lume,
Frumusețea exterioară-i, trecătoare, fără urme.