Otniel Strâmbu V1 C V2 C V3 C [V1] Tot ce-ncântă-aicia ochii nu-i decât deșertăciune Și o slavă ce o dată din istorie apune. Orice modă fascinantă și estetică frumoasă Vor pieri cum piere pleava când de flăcări este arsă. [C] Să nu iubiți lumea, nici a ei lucruri Care pier odată fără amintiri. Căci tot ce e-n lume: pofta firii vechi, Pofta în privire se vor duce trec. Chiar lăudăroșia vieții de acum se va face o dată numai praf și scrum Iar iubirea sfântă-a Tatălui ceresc nu se află în omul care e lumesc Doar acel ce face voia Domnului, va rămâne pururi în iubirea Lui. [V2] Chiar dacă te crezi puternic și gândești că niciodată Nu s-or întâmpla acestea, ai să vezi și tu odată. Iar tu tânăr ce în lume pleci de curiozitate Ai să vezi cât de-nșelată îți e inima ce bate. [V3] Vraja lumii te-nconjoară cu păcate și plăcere Iar la urmă îți aduce doar depresie și durere. Fugi de pofta tinerească de-a fi validat de lume, Frumusețea exterioară-i, trecătoare, fără urme.