1. Bătrânețea este soarta cea mai scumpă de pe lume
Când viața se desprinde de-orice fală și renume.
Ea e starea naturală ce ne-înmoaie învelișul
Și putem să ne desprindem de această lume-n duhul.

R: Bătrânețea cu Hristos, este cea mai de folos,
Doar așa simțim deplin tinerețile ce vin.
Când ni-e trupul o povară, duhul se nalță, zboară,
Natural desprins de fire și plutind spre nemurire.

2. Bătrânețea este pista de lansare către-o altă
Stare de ființă-n care viața nu e limitată.
Nu va mai fi focul care pune pofta în mișcare
Și putem să ne desprindem mai ușor de fiecare.

3. Bătrânețea este starea cea mai lângă veșnicie;
Nu vă pară rău de-aceasta! Nu fiți triști că o să vie!
Anii vieții zboară iute, nu fiți triști de-a lor plecare,
C-ar fi vai de noi, de veșnic am trăi-n această stare!

4. Firea-aceasta-i limitarea noastră supranaturală,
Trupu-acesta ne ascunde strălucirea cea reală,
Și alături cu natura, noi suspinăm adânc în noi
Să-mbrăcăm neputrezirea la învierea cea de apoi.