1. Din câtă slavă spunem Isuse că îți dăm,
Noi câtă îți dăm Ție și câtă ne păstrăm! ?
În Numele Tău dulce atâtea am făcut,
Mă-ntreb cu-nfiorare: Tu-n câte Te-ai văzut! ?

R1: În orișice cântare pe care o cântăm,
Cât Te ‘nălțăm pe Tine și cât noi ne ‘nălțăm! ?
Frumoasă-i predicarea Cuvântului Slăvit,
Dar, Doamne-n toate-acestea, Tu cât ești proslăvită! ?

2. Verbal, cu toții spunem, că Tu ești adorat,
Dar cât e falsitate și cât e-adevărat! ?
Ne dă de gol trăirea și cinstea-n care stăm,
Că nu ești Tu în toate, precum noi afirmăm.

R2: Am profitat atâta de Numele-Ți Frumos,
Să dobândim și faimă și bani și-un trai luxos.
Te predicăm Isuse așa de iscusit,
Dar cât din predicare noi înșine-am trăit! ?

3. O, Pavelul apostol și Petru credincios
Și toți înaintașii care-au sfârșit frumos! …
E-atâta diferență între noi toți și ei,
Măcar că n-avem greul al anilor acei.

R3: Suntem cu toții mândrii de-acest trecut frumos,
Dar câți mai suntem oare pe urma Lui Hristos! ?
Ne-am câștigat onoarea și-un nume cunoscut,
Pe spatele credinței ce alții au avut.

4. Prin prigoniri și lanțuri, disprețuiri șuvoi,
N-au dobândit prestigiul pe care-l avem noi.
În generați-aceea, contemporanii lor
Nu le-au făcut statuie nici numele sonor.

R4: Noi puși în cinste astăzi, iar ei disprețuiți;
Noi doctori și profesori, iar ei așa smeriți.
Noi înțelepți cu fală și diplome de jos,
Iar ei cu umilință: nebuni pentru Hristos.

5. O, iartă-ne Isuse acest păcat cumplit
Și fă-ne creștinismul ce mult Ți l-ai dorit.
Ridică-ne din forma evlaviei ce-o avem
Și fă-ne trăitorii statului suprem!

R5: Cu drag și voioșie, urmându-Te smeriți,
Trăind așa cum Doamne se cade celor sfinți.
Spălați și puși deoparte, cu Duhul sigilați,
Cu toți în ziu-aceea, să fim la Cer luați.