1. Am rătăcit pe drumuri reci, purtat de-a lumii vânt,
Uitând că Tu, o Doamne sfânt, mă așteptai cu dor.
Căzut în lanțul celui rău, zdrobit de-al meu păcat,
Dar vocea Ta m-a străbătut și m-a chemat îndat’.

R: M-a căutat iubirea Ta când nimeni nu mă voia.
M-ai ridicat cu mâna Ta și mi-ai redat încrederea.
Tu m-ai iertat, m-ai mântuit, pe stâncă m-ai clădit.
Ce har ceresc, ce dar divin, cu Tine merg până la sfârșit.

2. Când lacrimi grele am adunat pe fața mea de lut,
Și toți uitau că-s doar un om, doar Tu m-ai mângâiat.
Cu braț deschis și pas grăbit, venind din cerul sfânt,
M-ai strâns la pieptul Tău milos. Cerul a intrat în cânt!

B: Nimic nu m-a putut salva, doar sângele Tău sfânt.
Pe cruce ai murit și-n locul meu să intru-n cerul Tău.

R2: M-a căutat iubirea Ta când eram jos, zdrobit.
M-ai ridicat în gloria Ta, prin Duhul m-ai sfințit.
Azi cânt cu sfinții mântuirea, laud Numele Tău.
Cât de frumos, ce minunat, trăiesc prin harul Tău.