1. Când m-afund deplin în Tine,
Doamne, Tu, Oceanul meu,
nu mi-e teamă, nici ruşine,
căci puterea Ta mă ţine,
ca să trec oricând cu bine
/: valul încercării greu! :/

2. Când Ți-ascult întreg Cuvântul,
Doamne, care Tu mi-l dai,
nu-mi slăbeşte-n duh avântul,
nu se stinge-n suflet cântul,
nu-mi doboară trupul vântul,
/: ci am pacea Ta de rai! :/

3. Când iubirea mea e-ntreagă,
Doamne, pentru Tine-acum,
nici un lanţ nu mă mai leagă,
lumea nu-mi mai este dragă,
n-are cum să mă mai tragă
/: pe înşelătoru-i drum! :/

4. Doamne, fă-mi deplin trăirea
pentru Tine, veşnic foc!
Şi credinţa şi iubirea,
să-mi aducă-n duh sfinţirea,
ca să-Ţi 'nalţ mai sfânt mărirea,
/: orişicând şi-n orice loc! :/

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 14.