1. Acum şi-n veci de veci, Te laud
pe Tine, Dumnezeul Meu,
pe Tine, Tatăl meu din ceruri,
Izvorul harului cel greu!

R: Te laud, Te laud ne-ncetat,
Pe Tine, Dumnezeul Minunat!

2. Mi-e inima mereu mai plină
de-ndemnuri pentru slava Ta,
şi-Ți mulțumesc că Tu mi-o umplii,
o, Doamne, ca să-Ți pot cânta!

3. Trezeşte-mă cu neoprire,
ca să Te laud mai curat,
să fie-o jertfă necurmată
cântatul meu înflăcărat!

4. Prin cântul meu, primit din Tine,
o, Dumnezeule cel Drept,
să-ndemn, să spun la orişicine
să-Ți cânte-un cântec înțelept!

5. Acum şi-n veci de veci, Te laud,
Părintele meu drag din cer,
şi lauda deplin să-mi fie
în duh, în har şi-n adevăr!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 232