Psalmul 142

Autor: Nicolae Moldoveanu | Album: Cantarile Psalmilor | Tematica: Biblia
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 12/05/2024

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Psalmii 142

O cântare a lui David.
O rugăciune făcută când era în peşteră
Psalmii 142:1 Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.
Psalmii 142:2 Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
Psalmii 142:3 Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
Psalmii 142:4 Aruncă-Ţi ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
Psalmii 142:5 Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii.”
Psalmii 142:6 Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot! Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!
Psalmii 142:7 Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare când îmi vei face bine.

Strofă 1

¹ Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog spre El,
² îmi vărs necazul înainte-I și-I spun tot greul de-orice fel!
³ Când e mâhnit în mine duhul Tu, Doamne-mi știi cărarea mea,
pe calea mea pe care umblu, ei mi-au întins o cursă rea.

Strofă 2

⁴ Aruncă-Ți ochii Tăi spre dreapta și vezi cât sunt necunoscut,
azi parcă nu mai am scăpare, sunt părăsit, uitat, căzut...
⁵ Spre Tine, Doamne, strig căci Tu ești scăparea sufletului frânt,
și partea mea de moștenire pe-al celor vii și-aleși pământ.

Strofă 3

⁶ La al meu strigăt ia aminte, căci sunt nenorocit de tot,
de cei ce m-asupresc mă scapă, căci sunt mai tari, iar eu nu pot!
⁷ Din temniți sufletul meu scapă-l și Numele-Ți voi lăuda,
când îmi vei face bine, Doamne, cei drepți mă vor înconjura!

1 / 1 ▲

1. ¹ Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog spre El,
² îmi vărs necazul înainte-I și-I spun tot greul de-orice fel!
³ Când e mâhnit în mine duhul Tu, Doamne-mi știi cărarea mea,
pe calea mea pe care umblu, ei mi-au întins o cursă rea.

2. ⁴ Aruncă-Ți ochii Tăi spre dreapta și vezi cât sunt necunoscut,
azi parcă nu mai am scăpare, sunt părăsit, uitat, căzut...
⁵ Spre Tine, Doamne, strig căci Tu ești scăparea sufletului frânt,
și partea mea de moștenire pe-al celor vii și-aleși pământ.

3. ⁶ La al meu strigăt ia aminte, căci sunt nenorocit de tot,
de cei ce m-asupresc mă scapă, căci sunt mai tari, iar eu nu pot!
⁷ Din temniți sufletul meu scapă-l și Numele-Ți voi lăuda,
când îmi vei face bine, Doamne, cei drepți mă vor înconjura!

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 142
Autor text: Traian Dorz