Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] ¹ Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog spre El, ² îmi vărs necazul înainte-I și-I spun tot greul de-orice fel! ³ Când e mâhnit în mine duhul Tu, Doamne-mi știi cărarea mea, pe calea mea pe care umblu, ei mi-au întins o cursă rea. [V2] ⁴ Aruncă-Ți ochii Tăi spre dreapta și vezi cât sunt necunoscut, azi parcă nu mai am scăpare, sunt părăsit, uitat, căzut... ⁵ Spre Tine, Doamne, strig căci Tu ești scăparea sufletului frânt, și partea mea de moștenire pe-al celor vii și-aleși pământ. [V3] ⁶ La al meu strigăt ia aminte, căci sunt nenorocit de tot, de cei ce m-asupresc mă scapă, căci sunt mai tari, iar eu nu pot! ⁷ Din temniți sufletul meu scapă-l și Numele-Ți voi lăuda, când îmi vei face bine, Doamne, cei drepți mă vor înconjura!