1. ¹ O, Doamne, eu Te chem mereu
degrab-să vii la mine,
și ia aminte glasul meu,
când eu Te chem pe Tine! ...

R1: ² Ca al tămâiei bun miros
primește-a mea rugare,
și ca al jertfelor prinos
a-mâinilor-nălțare.

2. ³ La gură strajă să-mi așezi,
să nu spun vorbe rele,
Tu să păzești și să veghezi
la ușa buzei mele!

R2: ⁴ O, inima să nu-mi abați
spre rău și spre păcate,
și nici spre-a celor blestemați
ospețe necurate!

3. ⁵ Să mă lovească cel curat,
c-aceasta mi-e spre bine,
e ca un untdelemn turnat
pedeapsa-i pentru mine! ...

R3: Să nu-ntorc capul de la ea
întregi zilele mele,
dar ne-ncetat mă voi ruga
în contra celor rele.

4. ⁶ Când toți judecătorii lor
s-or prăvăli pe stâncă,
atunci vor asculta cu dor
povața mea adâncă!

R4: ⁷ Cum e brăzdat și spintecat
când e arat pământul,
oasele-mi s-au împrăștiat,
și-aproape mi-e mormântul!

5. ⁸ De-aceea, Doamne, Domnul meu,
privirea drept spre Tine,
la Tine adăpost caut eu:
să nu mă lași pe mine!

R5: ⁹ Păzește-mă de cursa rea
întinsă vieții mele,
de piedicile-acelora
ce pururi fac la rele.

C: /:¹⁰ Să cadă-n cursa celor răi,
și-n lațul de pierzare,
în timp ce eu și toți ai Tăi
s-avem pe veci scăpare! :/

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 141
Autor text: Traian Dorz