Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 T [V1] ¹ O, Doamne, eu Te chem mereu degrab-să vii la mine, și ia aminte glasul meu, când eu Te chem pe Tine! ... [C1] ² Ca al tămâiei bun miros primește-a mea rugare, și ca al jertfelor prinos a-mâinilor-nălțare. [V2] ³ La gură strajă să-mi așezi, să nu spun vorbe rele, Tu să păzești și să veghezi la ușa buzei mele! [C2] ⁴ O, inima să nu-mi abați spre rău și spre păcate, și nici spre-a celor blestemați ospețe necurate! [V3] ⁵ Să mă lovească cel curat, c-aceasta mi-e spre bine, e ca un untdelemn turnat pedeapsa-i pentru mine! ... [C3] Să nu-ntorc capul de la ea întregi zilele mele, dar ne-ncetat mă voi ruga în contra celor rele. [V4] ⁶ Când toți judecătorii lor s-or prăvăli pe stâncă, atunci vor asculta cu dor povața mea adâncă! [C4] ⁷ Cum e brăzdat și spintecat când e arat pământul, oasele-mi s-au împrăștiat, și-aproape mi-e mormântul! [V5] ⁸ De-aceea, Doamne, Domnul meu, privirea drept spre Tine, la Tine adăpost caut eu: să nu mă lași pe mine! [C5] ⁹ Păzește-mă de cursa rea întinsă vieții mele, de piedicile-acelora ce pururi fac la rele. [T] /:¹⁰ Să cadă-n cursa celor răi, și-n lațul de pierzare, în timp ce eu și toți ai Tăi s-avem pe veci scăpare! :/