Topeşte-mi negura ce mă-nconjoară, şi norii-ntunecoşi din firea mea, /: să poat-a mea lumină, în afară, :/ să strălucească-n frumusețe grea! /: O, Doamne, :/ să se topească în lumina Ta!
Strofă 2
Şi-n unica şi veşnica-Ți lumină să strălucesc, aşa cum Tu m-ai pus, /: să-Ți fiu o mărturie tot mai plină :/ cu nici o umbră şi cu neapus! /: O, Doamne, :/ să fiu ca Tine-aşa cum Tu mi-ai spus!
Strofă 3
Aştept zâmbirea Dimineții albe în prospețimea-i fără de sfârşit, /: când sori eterni, necunoscuți, în salbe :/ vor însoți pe-ai Tăi, Isus iubit! /: O, Doamne, :/ Îți mulțumesc că şi eu sunt primit!
Strofă 1
Topeşte-mi negura ce mă-nconjoară, şi norii-ntunecoşi din firea mea, /: să poat-a mea lumină, în afară, :/ să strălucească-n frumusețe grea! /: O, Doamne, :/ să se topească în lumina Ta!
Strofă 2
Şi-n unica şi veşnica-Ți lumină să strălucesc, aşa cum Tu m-ai pus, /: să-Ți fiu o mărturie tot mai plină :/ cu nici o umbră şi cu neapus! /: O, Doamne, :/ să fiu ca Tine-aşa cum Tu mi-ai spus!
Strofă 3
Aştept zâmbirea Dimineții albe în prospețimea-i fără de sfârşit, /: când sori eterni, necunoscuți, în salbe :/ vor însoți pe-ai Tăi, Isus iubit! /: O, Doamne, :/ Îți mulțumesc că şi eu sunt primit!
1 / 1▲
1. Topeşte-mi negura ce mă-nconjoară,
şi norii-ntunecoşi din firea mea,
/: să poat-a mea lumină, în afară, :/
să strălucească-n frumusețe grea!
/: O, Doamne, :/
să se topească în lumina Ta!
2. Şi-n unica şi veşnica-Ți lumină
să strălucesc, aşa cum Tu m-ai pus,
/: să-Ți fiu o mărturie tot mai plină :/
cu nici o umbră şi cu neapus!
/: O, Doamne, :/
să fiu ca Tine-aşa cum Tu mi-ai spus!
3. Aştept zâmbirea Dimineții albe
în prospețimea-i fără de sfârşit,
/: când sori eterni, necunoscuți, în salbe :/
vor însoți pe-ai Tăi, Isus iubit!
/: O, Doamne, :/
Îți mulțumesc că şi eu sunt primit!