1. ¹ De nu zidește Domnul, El, o casă
degeaba vor lucra cei ce-o zidesc,
de nu păzește Domnul o cetate,
degeaba vor veghea cei ce-o păzesc!
² Degeaba vă sculați de dimineață,
și vă culcați târziu în noapte iar,
ca să mâncați o pâine câștigată
cu trudă, cu durere, cu amar.

2. Căci El la toți aceia ce-L ascultă,
la preaiubiții Lui El le va da
ca-n somn și pâinea care le lipsește:
- ei totdeauna pâinea-și vor avea.
³ Copiii, iată sunt o moștenire,
și-o răsplătire de la Domnul Sfânt,
⁴ cum sunt săgețile pentr-un războinic,
copiii cei din tinerețe sunt.

C: ⁵ /: Ferice-acel ce-și umple cu ei casa,
ferice omul care-i va avea,
căci când vorbi-vor cu vrăjmașii-n poartă,
ei nicicând rușinați n-or rămânea! :/

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 127
Autor text: Traian Dorz