Nicolae Moldoveanu V1 V2 T [V1] ¹ De nu zidește Domnul, El, o casă degeaba vor lucra cei ce-o zidesc, de nu păzește Domnul o cetate, degeaba vor veghea cei ce-o păzesc! ² Degeaba vă sculați de dimineață, și vă culcați târziu în noapte iar, ca să mâncați o pâine câștigată cu trudă, cu durere, cu amar. [V2] Căci El la toți aceia ce-L ascultă, la preaiubiții Lui El le va da ca-n somn și pâinea care le lipsește: - ei totdeauna pâinea-și vor avea. ³ Copiii, iată sunt o moștenire, și-o răsplătire de la Domnul Sfânt, ⁴ cum sunt săgețile pentr-un războinic, copiii cei din tinerețe sunt. [T] ⁵ /: Ferice-acel ce-și umple cu ei casa, ferice omul care-i va avea, căci când vorbi-vor cu vrăjmașii-n poartă, ei nicicând rușinați n-or rămânea! :/