¹⁷ Fă bine robului Tău, fă-i,
ca să trăiesc fă-mi bine,
să pot păzi Cuvântul Tău
și să ascult de Tine.
¹⁸ Deschide-mi ochii, Legea Ta
adânc s-o pot pătrunde,
¹⁹ sunt un străin pe-acest pământ,
porunca-Ți nu-mi ascunde.
²⁰ Întruna sufletul de dor
în mine se topește,
după-ale Tale sfinte legi
c-atâta le iubește!
²¹ Tu mustri pe-acei blestemați,
ce se despart de bine.
²² Ridică, Doamne-ocara mea,
că eu ascult de Tine!
²³ Să tot stea cei mari a vorbi
în contra-mi cu pornire,
adânc gândește robul Tău
la-a-Ta orânduire.
²⁴ A Tale-nvățături îmi sunt
întreagă desfătare,
și bunii mei sfătuitori
pe dreapta mea cărare!