¹ Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Ție,
ci Numelui Tău slavă Tu să-I dai,
pentru aleasa Ta credincioșie,
și pentru bunătatea care-o ai.
² De ce să zică neamurile-aceste
azi: "Unde este Dumnezeul lor?"
³ Al nostru Dumnezeu în ceruri este,
El face tot ce vrea cu-al Său popor.
⁴ Toți zeii lor, o mână omenească,
cu aurul și-argintul i-a făcut,
⁵ au gură, dar nu pot ca să vorbească,
au ochi, dar niciodată n-au văzut.
⁶ Ei au urechi, dar nu aud cu ele,
au nas, dar niciodată n-au miros
⁷ au mâini și au picioare, dar cu ele
nicicând nu merg... și glas din gât n-au scos.
⁸ Așa ca ei sunt cei care-i lucrează,
toți cei ce-și pun în ei credința lor,
⁹ Israelul în Domnul să se-ncreadă,
căci El le este Scut și ajutor.
¹⁰ În Domnul, casa lui Aaron să creadă,
căci El e scutul și-ajutorul lor,
¹¹ câți Lui se-nchină, toți în El se-ncreadă,
căci El le este Scut și Ajutor.
¹² De noi Și-aduce-aminte, nu ne lasă,
și Domnul ne va binecuvânta,
va milui a lui Israel casă,
de casa lui Aaron se va-ndura...
¹³ Va milui pe câți de El s-or teme,
pe mari și mici va binecuvânta,
¹⁴ să vă-nmulțească Domnu-n orice vreme,
pe voi și fiii voștri-n țara Sa! ...
¹⁵ Fiți binecuvântați de Domnul, care
și cerul și pământul le-a creat,
¹⁶ al Domnului e ceru-nalt și mare,
pământul pentru oameni El l-a dat.
¹⁷ Nu morții-L laudă pe Domnul Mare
nici cei ce-n locul de tăcere zac,
¹⁸ ci noi, noi da-I-vom binecuvântare,
o, lăudați pe Domnul, până-n veac!