Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 [V1] ¹ Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Ție, ci Numelui Tău slavă Tu să-I dai, pentru aleasa Ta credincioșie, și pentru bunătatea care-o ai. [V2] ² De ce să zică neamurile-aceste azi: "Unde este Dumnezeul lor?" ³ Al nostru Dumnezeu în ceruri este, El face tot ce vrea cu-al Său popor. [V3] ⁴ Toți zeii lor, o mână omenească, cu aurul și-argintul i-a făcut, ⁵ au gură, dar nu pot ca să vorbească, au ochi, dar niciodată n-au văzut. [V4] ⁶ Ei au urechi, dar nu aud cu ele, au nas, dar niciodată n-au miros ⁷ au mâini și au picioare, dar cu ele nicicând nu merg... și glas din gât n-au scos. [V5] ⁸ Așa ca ei sunt cei care-i lucrează, toți cei ce-și pun în ei credința lor, ⁹ Israelul în Domnul să se-ncreadă, căci El le este Scut și ajutor. [V6] ¹⁰ În Domnul, casa lui Aaron să creadă, căci El e scutul și-ajutorul lor, ¹¹ câți Lui se-nchină, toți în El se-ncreadă, căci El le este Scut și Ajutor. [V7] ¹² De noi Și-aduce-aminte, nu ne lasă, și Domnul ne va binecuvânta, va milui a lui Israel casă, de casa lui Aaron se va-ndura... [V8] ¹³ Va milui pe câți de El s-or teme, pe mari și mici va binecuvânta, ¹⁴ să vă-nmulțească Domnu-n orice vreme, pe voi și fiii voștri-n țara Sa! ... [V9] ¹⁵ Fiți binecuvântați de Domnul, care și cerul și pământul le-a creat, ¹⁶ al Domnului e ceru-nalt și mare, pământul pentru oameni El l-a dat. [V10] ¹⁷ Nu morții-L laudă pe Domnul Mare nici cei ce-n locul de tăcere zac, ¹⁸ ci noi, noi da-I-vom binecuvântare, o, lăudați pe Domnul, până-n veac!