Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] ¹⁰ Dar mie, Doamne, Tu îmi dai puteri de bivol tare, și m-a stropit cu untdelemn iubirea Ta cea mare. [C1] ¹¹ Îmi văd eu față de vrăjmași dorința împlinită, și-aud eu tocmai cum doream de ceata lor zdrobită. [V2] ¹² Cei fără vină înverzesc ca și finicii-n vale, și cresc ca cedrii din Liban pe dealurile sale. [C2] ¹³ În al lui Dumnezeu lăcaș, câți stau, nu se vor pierde, în curțile lui Dumnezeu au frunza veșnic verde. [V3] ¹⁴ Ei roade pururea aduc chiar și la bătrânețe, sunt verzi mereu și plini de suc cu fericite fețe. [C3] ¹⁵ S-arate cât e Domnul drept, ce plin e de iubire, El, Stânca mea, în care nu-i în veci nelegiuire.