Psalmul 090

Autor: Nicolae Moldoveanu | Album: Cantarile Psalmilor | Tematica: Biblia
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 08/05/2024

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Psalmii 90

CARTEA A PATRA
O rugăciune a lui Moise,
omul lui Dumnezeu
Psalmii 90:1 Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam.
Psalmii 90:2 Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!
Psalmii 90:3 Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”
Psalmii 90:4 Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.
Psalmii 90:5 Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi:
Psalmii 90:6 înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.
Psalmii 90:7 Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.
Psalmii 90:8 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.
Psalmii 90:9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
Psalmii 90:10 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.
Psalmii 90:11 Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
Psalmii 90:12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
Psalmii 90:13 Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!
Psalmii 90:14 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli!
Psalmii 90:15 Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!
Psalmii 90:16 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta şi slava Ta fiilor lor!
Psalmii 90:17 Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!

Strofă 1

¹ Doamne, Tu ai fost locul nostru de-adăpost din neam în neam,
² mai-nainte de-a fi munții, când nici, Doamne, nu eram,
mai-nainte de-a fi lumea și pământul zămislit,
din vecii pe veșnicie... Tu ești Dumnezeu slăvit.

Strofă 2

³ Tu-ntorci oamenii-n țărână, zici: "Întoarceți în pământ!"
⁴ Căci o mie de-ani la Tine ca o zi trecută sunt,
ca o strajă dintr-o noapte
⁵ Tu îi mături ca pe-un vis,
dimineața sunt ca iarba ce-a-nflorit și s-a deschis.

Strofă 3

⁶ Înflorește dimineața... seara e uscată iar,
⁷ noi pierim de-a Ta mânie, ne-ngrozim de-al Tău amar.
⁸ Pui-naintea Ta tot răul care l-am făcut de-ajuns,
și-n lumina Feței Tale scoți păcatul nostru-ascuns...

Strofă 4

⁹ Ale noastre zile toate pier de-a Ta urgie-acum,
iată anii noștri zboară ca un sunet, ca un fum.
¹⁰ Anii vieții noastre, Doamne, sunt până la șaptezeci
iar la cei mai cu tărie se ridică la optzeci...

Strofă 5

Și tot lucrul lor cu care, bieți de noi, ne lăudăm,
nu-i decât dureri și trudă: trece iute, - noi zburăm.
¹¹ Dar cine ia seama oare, Doamne, la tăria Ta,
ca, așa cum se cuvine, să se teamă-a n-asculta?

Strofă 6

¹² Să ne-nveți a-noastre zile, bine să le numărăm,
ca o inimă-nțeleaptă, cum vrei Tu, să căpătăm.
¹³ Doamne-ntoarce-Te, cu milă, până când mai zăbovești,
și de robii Tăi te-ndură să-i ajuți și izbăvești.

Strofă 7

¹⁴ Satură-ne zilnic, Doamne, Tu de bunătatea Ta,
și viața noastră-ntreagă veseli ne vom bucura.
¹⁵ Bucură-ne tot atâtea zile câte-am fost smeriți
tot atâția ani, o, Doamne, câți am fost nenorociți.

Strofă 8

¹⁶ Robii Tăi să-Ți vadă slava, și lumina fiii lor
¹⁷ fie-a Ta bunăvoință, Doamne, peste-al Tău popor
și a mâinilor lucrare, Doamne, Tu să ne-o-ntărești,
da, lucrarea mâinii noastre, s-o ajuți și s-o-ntărești.

1 / 1 ▲

1. ¹ Doamne, Tu ai fost locul nostru de-adăpost din neam în neam,
² mai-nainte de-a fi munții, când nici, Doamne, nu eram,
mai-nainte de-a fi lumea și pământul zămislit,
din vecii pe veșnicie... Tu ești Dumnezeu slăvit.

2. ³ Tu-ntorci oamenii-n țărână, zici: "Întoarceți în pământ!"
⁴ Căci o mie de-ani la Tine ca o zi trecută sunt,
ca o strajă dintr-o noapte
⁵ Tu îi mături ca pe-un vis,
dimineața sunt ca iarba ce-a-nflorit și s-a deschis.

3. ⁶ Înflorește dimineața... seara e uscată iar,
⁷ noi pierim de-a Ta mânie, ne-ngrozim de-al Tău amar.
⁸ Pui-naintea Ta tot răul care l-am făcut de-ajuns,
și-n lumina Feței Tale scoți păcatul nostru-ascuns...

4. ⁹ Ale noastre zile toate pier de-a Ta urgie-acum,
iată anii noștri zboară ca un sunet, ca un fum.
¹⁰ Anii vieții noastre, Doamne, sunt până la șaptezeci
iar la cei mai cu tărie se ridică la optzeci...

5. Și tot lucrul lor cu care, bieți de noi, ne lăudăm,
nu-i decât dureri și trudă: trece iute, - noi zburăm.
¹¹ Dar cine ia seama oare, Doamne, la tăria Ta,
ca, așa cum se cuvine, să se teamă-a n-asculta?

6. ¹² Să ne-nveți a-noastre zile, bine să le numărăm,
ca o inimă-nțeleaptă, cum vrei Tu, să căpătăm.
¹³ Doamne-ntoarce-Te, cu milă, până când mai zăbovești,
și de robii Tăi te-ndură să-i ajuți și izbăvești.

7. ¹⁴ Satură-ne zilnic, Doamne, Tu de bunătatea Ta,
și viața noastră-ntreagă veseli ne vom bucura.
¹⁵ Bucură-ne tot atâtea zile câte-am fost smeriți
tot atâția ani, o, Doamne, câți am fost nenorociți.

8. ¹⁶ Robii Tăi să-Ți vadă slava, și lumina fiii lor
¹⁷ fie-a Ta bunăvoință, Doamne, peste-al Tău popor
și a mâinilor lucrare, Doamne, Tu să ne-o-ntărești,
da, lucrarea mâinii noastre, s-o ajuți și s-o-ntărești.

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 90
Autor text: Traian Dorz