Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 [V1] ¹ Doamne, Tu ai fost locul nostru de-adăpost din neam în neam, ² mai-nainte de-a fi munții, când nici, Doamne, nu eram, mai-nainte de-a fi lumea și pământul zămislit, din vecii pe veșnicie... Tu ești Dumnezeu slăvit. [V2] ³ Tu-ntorci oamenii-n țărână, zici: "Întoarceți în pământ!" ⁴ Căci o mie de-ani la Tine ca o zi trecută sunt, ca o strajă dintr-o noapte ⁵ Tu îi mături ca pe-un vis, dimineața sunt ca iarba ce-a-nflorit și s-a deschis. [V3] ⁶ Înflorește dimineața... seara e uscată iar, ⁷ noi pierim de-a Ta mânie, ne-ngrozim de-al Tău amar. ⁸ Pui-naintea Ta tot răul care l-am făcut de-ajuns, și-n lumina Feței Tale scoți păcatul nostru-ascuns... [V4] ⁹ Ale noastre zile toate pier de-a Ta urgie-acum, iată anii noștri zboară ca un sunet, ca un fum. ¹⁰ Anii vieții noastre, Doamne, sunt până la șaptezeci iar la cei mai cu tărie se ridică la optzeci... [V5] Și tot lucrul lor cu care, bieți de noi, ne lăudăm, nu-i decât dureri și trudă: trece iute, - noi zburăm. ¹¹ Dar cine ia seama oare, Doamne, la tăria Ta, ca, așa cum se cuvine, să se teamă-a n-asculta? [V6] ¹² Să ne-nveți a-noastre zile, bine să le numărăm, ca o inimă-nțeleaptă, cum vrei Tu, să căpătăm. ¹³ Doamne-ntoarce-Te, cu milă, până când mai zăbovești, și de robii Tăi te-ndură să-i ajuți și izbăvești. [V7] ¹⁴ Satură-ne zilnic, Doamne, Tu de bunătatea Ta, și viața noastră-ntreagă veseli ne vom bucura. ¹⁵ Bucură-ne tot atâtea zile câte-am fost smeriți tot atâția ani, o, Doamne, câți am fost nenorociți. [V8] ¹⁶ Robii Tăi să-Ți vadă slava, și lumina fiii lor ¹⁷ fie-a Ta bunăvoință, Doamne, peste-al Tău popor și a mâinilor lucrare, Doamne, Tu să ne-o-ntărești, da, lucrarea mâinii noastre, s-o ajuți și s-o-ntărești.