¹ Tu ai fost binevoitor,
o, Doamne, cu-a Ta țară,
pe ai lui Iacov prinși-napoi
adusu-i-ai Tu iară.
² Iertat-ai pe poporul Tău
de-a lui nelegiuire,
³ păcatul tot i-ai coperit
în marea Ta iubire. (oprire)
Și de la ei Ți-ai abătut
aprinderea mâniei,
și Te-ai întors să nu-i lovești
în flacăra urgiei.
⁴ O, Dumnezeul nostru bun
întoarce-ne Tu iară,
și încetează-Ți de pe noi
mânia Ta amară.
⁵ În veci Te mânii Tu pe noi
și-Ți vei lungi urgia?
⁶ O, oare n-ai s-aduci l-ai Tăi
Tu iarăși bucuria?
⁷ Arată-ne, o, Doamne, Tu
o bunătate mare,
și dă-ne-n îndurarea Ta
o mântuire tare.
⁸ Eu tot ce zice Domnul meu
voi asculta și face,
căci El vorbește la ai Lui
de dragoste și pace.
Poporul Său, iubiții Lui,
avea-vor bucurie
o, numai ei de n-ar cădea
din nou în nebunie.
⁹ Aproape-i bucuria Lui
de câți de El s-or teme,
ca-n țara noastră s-aibă loc
mărirea-n orice vreme.
¹⁰ Credincioșia stă acum
cu bunătatea bună,
dreptatea și cu pacea-și dau
săruturi împreună.
¹¹ Credincioșia din pământ
frumoasă se ivește,
dreptatea de la înălțimi
de ceruri ne privește.
¹² Și Domnul ne va da de-acum
dorita fericire,
pământul nostru ne va da
belșuguri de rodire.
¹³ /: Dreptatea și nainte-o fi
și-n urmă-I o să vie
pe urma pașilor Lui sfinți
călcând pe veșnicie. :/