Psalmul 079

Autor: Nicolae Moldoveanu | Album: Cantarile Psalmilor | Tematica: Biblia
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 06/05/2024

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Psalmii 79

Un psalm al lui Asaf
Psalmii 79:1 Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
Psalmii 79:2 Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
Psalmii 79:3 Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n-a fost nimeni să-i îngroape.
Psalmii 79:4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
Psalmii 79:5 Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare şi va arde mânia Ta ca focul?
Psalmii 79:6 Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care nu cheamă Numele Tău!
Psalmii 79:7 Căci au mâncat pe Iacov şi i-au pustiit locuinţa.
Psalmii 79:8 Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale, căci suntem nenorociţi de tot!
Psalmii 79:9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
Psalmii 79:10 Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se ştie înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
Psalmii 79:11 Să ajungă până la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
Psalmii 79:12 Întoarce vecinilor noştri de şapte ori în sânul lor batjocurile care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
Psalmii 79:13 Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci şi vom vesti din neam în neam laudele Tale.

Strofă 1

¹ Doamne, năvălit-au neamuri peste moștenirea-Ți iar,
Templul Tău îl pângăriră întinară-al Tău altar,
/: prefăcând Ierusalimul în ruină și amar, :/
Doamne, în ruini și-amar.

Strofă 2

² Ale robilor Tăi trupuri fără viață le-au lăsat,
și din carnea lor pe câmpuri fiarele s-au săturat,
/: ale cerurilor păsări prin păduri i-au sfâșiat, :/
Doamne, cum i-au sfâșiat! ...

Strofă 3

³ Ca și apa al lor sânge l-au vărsat când i-au lovit,
cât a fost împrejurimea-Ierusalimului iubit
/: vai și nimeni, nimeni morții să-i îngroape n-a venit, :/
Doamne, nimeni n-a venit.

Strofă 4

⁴ Am ajuns de-ocară, Doamne, la vecini, de râsul lor,
de batjocuri și rușine celor care ne-nconjor,
/: de disprețul, de ocara și de râsul tuturor, :/
Doamne, râsul tuturor.

Strofă 5

⁵ Doamne, până când, o, Doamne, ține supărarea Ta,
până când fără-ncetare arde-va mânia grea
/: până când cu-ai Tăi întruna Tu Te vei purta așa. :/
Doamne, până când așa?

Strofă 6

⁶ Varsă-Ți Tu mânia peste neamul cel cu gândul rău,
peste țările pe care nu-I chemat Numele Tău,
⁷ /: căci pe Iacov îl mâncară pustiind locașul său, :/
Doamne, tot locașul său.

Strofă 7

⁸ Doamne, nu-Ți aduce-aminte de-al strămoșilor păcat,
ci degrab' ne iasă-n cale ajutoru-Ți îndurat,
/: că-n așa nenorocire stăm de timp îndelungat, :/
Doamne, timp îndelungat.

Strofă 8

⁹ O, ajută-ne Tu, Domnul mântuirii noastre az'
pentru-a Numelui Tău slavă scapă-ne de la necaz,
/: iartă-ne fărădelegea, șterge plânsul de pe-obraz, :/
Doamne, plânsul de pe-obraz.

Strofă 9

¹⁰ Pentru ce să zică cei răi: "Unde-i Dumnezeul lor?"
Fă să știm în fața noastră, să arăți Tu tuturor
/: că nu lași pe-ai Tăi, o, Doamne și răzbuni al lor omor, :/
Doamne, o, alor Tăi omor.

Strofă 10

¹¹ Să ajungă pân-la Tine plânsul robilor ce-Ți cer,
să-i scapi Tu cu braț puternic să rupi lanțul lor de fier,
/: Doamne, scapă-i Tu și ajută-i pe-ai Tăi care-n chinuri pier, :/
Doamne, care-n chinuri pier.

Strofă 11

¹² O, de șapte ori întoarce la vecini tot ce-au lucrat,
și batjocurile care Ție Ți le-au aruncat,
/: toate hulele pe care încă nu le-ai răzbunat, :/
Doamne, nu le-ai răzbunat.

Strofă 12

¹³ Și-atunci Doamne, noi, poporul turmei Tale-Ți vom cânta
Te vom lăuda de-a pururi până vecii vor ținea,
/: și din neam în neam vesti-vom lauda și slava Ta, :/
Doamne, numai slava Ta...

Strofă 1

¹ Doamne, năvălit-au neamuri peste moștenirea-Ți iar,
Templul Tău îl pângăriră întinară-al Tău altar,
/: prefăcând Ierusalimul în ruină și amar, :/
Doamne, în ruini și-amar.

Strofă 2

Strofă 3

³ Ca și apa al lor sânge l-au vărsat când i-au lovit,
cât a fost împrejurimea-Ierusalimului iubit
/: vai și nimeni, nimeni morții să-i îngroape n-a venit, :/
Doamne, nimeni n-a venit.

Strofă 4

⁴ Am ajuns de-ocară, Doamne, la vecini, de râsul lor,
de batjocuri și rușine celor care ne-nconjor,
/: de disprețul, de ocara și de râsul tuturor, :/
Doamne, râsul tuturor.

Strofă 5

⁵ Doamne, până când, o, Doamne, ține supărarea Ta,
până când fără-ncetare arde-va mânia grea
/: până când cu-ai Tăi întruna Tu Te vei purta așa. :/
Doamne, până când așa?

Strofă 6

⁶ Varsă-Ți Tu mânia peste neamul cel cu gândul rău,
peste țările pe care nu-I chemat Numele Tău,
⁷ /: căci pe Iacov îl mâncară pustiind locașul său, :/
Doamne, tot locașul său.

Strofă 7

⁸ Doamne, nu-Ți aduce-aminte de-al strămoșilor păcat,
ci degrab' ne iasă-n cale ajutoru-Ți îndurat,
/: că-n așa nenorocire stăm de timp îndelungat, :/
Doamne, timp îndelungat.

Strofă 8

⁹ O, ajută-ne Tu, Domnul mântuirii noastre az'
pentru-a Numelui Tău slavă scapă-ne de la necaz,
/: iartă-ne fărădelegea, șterge plânsul de pe-obraz, :/
Doamne, plânsul de pe-obraz.

Strofă 9

Strofă 10

Strofă 11

¹² O, de șapte ori întoarce la vecini tot ce-au lucrat,
și batjocurile care Ție Ți le-au aruncat,
/: toate hulele pe care încă nu le-ai răzbunat, :/
Doamne, nu le-ai răzbunat.

Strofă 12

¹³ Și-atunci Doamne, noi, poporul turmei Tale-Ți vom cânta
Te vom lăuda de-a pururi până vecii vor ținea,
/: și din neam în neam vesti-vom lauda și slava Ta, :/
Doamne, numai slava Ta...

1 / 1 ▲

1. ¹ Doamne, năvălit-au neamuri peste moștenirea-Ți iar,
Templul Tău îl pângăriră întinară-al Tău altar,
/: prefăcând Ierusalimul în ruină și amar, :/
Doamne, în ruini și-amar.

2. ² Ale robilor Tăi trupuri fără viață le-au lăsat,
și din carnea lor pe câmpuri fiarele s-au săturat,
/: ale cerurilor păsări prin păduri i-au sfâșiat, :/
Doamne, cum i-au sfâșiat! ...

3. ³ Ca și apa al lor sânge l-au vărsat când i-au lovit,
cât a fost împrejurimea-Ierusalimului iubit
/: vai și nimeni, nimeni morții să-i îngroape n-a venit, :/
Doamne, nimeni n-a venit.

4. ⁴ Am ajuns de-ocară, Doamne, la vecini, de râsul lor,
de batjocuri și rușine celor care ne-nconjor,
/: de disprețul, de ocara și de râsul tuturor, :/
Doamne, râsul tuturor.

5. ⁵ Doamne, până când, o, Doamne, ține supărarea Ta,
până când fără-ncetare arde-va mânia grea
/: până când cu-ai Tăi întruna Tu Te vei purta așa. :/
Doamne, până când așa?

6. ⁶ Varsă-Ți Tu mânia peste neamul cel cu gândul rău,
peste țările pe care nu-I chemat Numele Tău,
⁷ /: căci pe Iacov îl mâncară pustiind locașul său, :/
Doamne, tot locașul său.

7. ⁸ Doamne, nu-Ți aduce-aminte de-al strămoșilor păcat,
ci degrab' ne iasă-n cale ajutoru-Ți îndurat,
/: că-n așa nenorocire stăm de timp îndelungat, :/
Doamne, timp îndelungat.

8. ⁹ O, ajută-ne Tu, Domnul mântuirii noastre az'
pentru-a Numelui Tău slavă scapă-ne de la necaz,
/: iartă-ne fărădelegea, șterge plânsul de pe-obraz, :/
Doamne, plânsul de pe-obraz.

9. ¹⁰ Pentru ce să zică cei răi: "Unde-i Dumnezeul lor?"
Fă să știm în fața noastră, să arăți Tu tuturor
/: că nu lași pe-ai Tăi, o, Doamne și răzbuni al lor omor, :/
Doamne, o, alor Tăi omor.

10. ¹¹ Să ajungă pân-la Tine plânsul robilor ce-Ți cer,
să-i scapi Tu cu braț puternic să rupi lanțul lor de fier,
/: Doamne, scapă-i Tu și ajută-i pe-ai Tăi care-n chinuri pier, :/
Doamne, care-n chinuri pier.

11. ¹² O, de șapte ori întoarce la vecini tot ce-au lucrat,
și batjocurile care Ție Ți le-au aruncat,
/: toate hulele pe care încă nu le-ai răzbunat, :/
Doamne, nu le-ai răzbunat.

12. ¹³ Și-atunci Doamne, noi, poporul turmei Tale-Ți vom cânta
Te vom lăuda de-a pururi până vecii vor ținea,
/: și din neam în neam vesti-vom lauda și slava Ta, :/
Doamne, numai slava Ta...

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 79
Autor text: Traian Dorz