Psalmii 74:1 Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii pe turma păşunii Tale?
Psalmii 74:2 Adu-Ţi aminte de poporul Tău pe care l-ai câştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
Psalmii 74:3 îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în Locaşul Tău cel Sfânt.
Psalmii 74:4 Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.
Psalmii 74:5 Parcă erau nişte oameni care ridică toporul într-o pădure deasă:
Psalmii 74:6 în curând, au sfărâmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.
Psalmii 74:7 Au pus foc Sfântului Tău Locaş; au dărâmat şi au pângărit locuinţa Numelui Tău.
Psalmii 74:8 Ei ziceau în inima lor: „Să-i prăpădim pe toţi!” Au ars toate locurile sfinte din ţară.
Psalmii 74:9 Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc şi nu mai este nimeni printre noi care să ştie până când…
Psalmii 74:10 Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
Psalmii 74:11 Pentru ce Îţi tragi înapoi mâna şi dreapta Ta? Scoate-o din sân şi nimiceşte-i!
Psalmii 74:12 Totuşi Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
Psalmii 74:13 Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărâmat capetele balaurilor din ape;
Psalmii 74:14 ai zdrobit capul leviatanului, l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustie.
Psalmii 74:15 Ai făcut să ţâşnească izvoare în pâraie, ai uscat râuri care nu seacă.
Psalmii 74:16 A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.
Psalmii 74:17 Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna.
Psalmii 74:18 Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
Psalmii 74:19 Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
Psalmii 74:20 Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din ţară sunt pline de bârloguri de tâlhari.
Psalmii 74:21 Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
Psalmii 74:22 Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
Psalmii 74:23 Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
Strofă 1
¹ De ce Tu, Dumnezeul nostru, ne lepezi pentru totdeauna, și pentru ce Te mânii, Doamne, pe turma din pășunea Ta. ² Adu-Ți aminte de poporul ce-odată Ți-a purtat cununa, ce l-ai răscumpărat, sămânță-a moștenirii a-l avea.
Strofă 2
² O, adu-Ți de Sion aminte, că-n el Ți-aveai Tu locuința, ³ și-ndreaptă-Te spre-aceste locuri ce-s pustiite de nespus, vrăjmașii nimicit-au totul în locu-n care-Ți sta Ființa, ⁴ cu ură-n Templul Tău mugit-au, și semne, semnul lor și-au pus.
Strofă 3
⁵ Parcă erau ca unii care toporul-nalță-ntr-o pădure ⁶ și ce curând sfărmară-acele podoabe-n care-a fost lucrat, cu lovituri fără de milă de greu ciocan și de secure, ⁷ au ars locașul Tău... și-altarul l-au pângărit și dărâmat...
Strofă 4
⁸ Ziceau: să-i prăpădim acuma... și-au ars tot ce-a fost sfânt în țară, ⁹ a-noastre semne de-altădată, azi nu le mai vedem nicicând, și azi nici un prooroc nu este, precum era odinioară, nu-i nimenea-ntre noi să știe, să știe, Doamne, până când...
Strofă 5
¹⁰ Căci până când o, Doamne, oare vor tot huli asupritorii, cât va nesocoti vrăjmașul întruna Numele-Ți slăvit? ¹¹ De ce-Ți tragi înapoi Tu mâna, lovește-Ți batjocoritorii, ¹² căci Tu ești Cel ce din vechime ajuți pe-al Tău popor iubit.
Strofă 6
¹³ Tu-ai despărțit a mării-adâncuri zdrobind balaurii din apă, ¹⁴ Tu ai zdrobit Leviatanul să-l mânce fiarele-n pustii, ¹⁵ Tu ai făcut de ies izvoare în văi ce nimeni nu le sapă, și Tu uscat-ai, Doamne, râuri ce nu mai seacă, din câmpii!
Strofă 7
¹⁶ A Ta e ziua, a Ta-i și noaptea, Tu ai dat și soare și lumină, ¹⁷ Tu-ai așezat a lumi margini, Tu ierni și veri ai rânduit, ¹⁸ adu-Ți aminte că vrăjmașii Te ocărăsc și-Ți caută vină, și Sfântul Nume Ți-l hulește un neam adânc nechibzuit!
Strofă 8
¹⁹ O, Doamne nu lăsa Tu pradă viața turturelei Tale, nu uita până-n vecie pe-ai Tăi nenorociți în rău, ²⁰ ai în vedere legământul, că-n țară-s hoți pe orice cale, ²¹ să scape de-apăsări săracul, să laude Numele Tău! ...
Strofă 9
²² O, scoală, apără-Ți pricina, Tu, Dumnezeule slăvite, și vezi ocara ce Ți-aruncă cel fără minte ne-ncetat, ²³ să nu uiți strigătul de hulă, nici vorbele nesocotite, nici zarva celor răi și ura, ce cresc spre Tine necurmat...
Strofă 1
¹ De ce Tu, Dumnezeul nostru, ne lepezi pentru totdeauna, și pentru ce Te mânii, Doamne, pe turma din pășunea Ta. ² Adu-Ți aminte de poporul ce-odată Ți-a purtat cununa, ce l-ai răscumpărat, sămânță-a moștenirii a-l avea.
Strofă 2
² O, adu-Ți de Sion aminte, că-n el Ți-aveai Tu locuința, ³ și-ndreaptă-Te spre-aceste locuri ce-s pustiite de nespus, vrăjmașii nimicit-au totul în locu-n care-Ți sta Ființa, ⁴ cu ură-n Templul Tău mugit-au, și semne, semnul lor și-au pus.
Strofă 3
⁵ Parcă erau ca unii care toporul-nalță-ntr-o pădure ⁶ și ce curând sfărmară-acele podoabe-n care-a fost lucrat, cu lovituri fără de milă de greu ciocan și de secure, ⁷ au ars locașul Tău... și-altarul l-au pângărit și dărâmat...
Strofă 4
⁸ Ziceau: să-i prăpădim acuma... și-au ars tot ce-a fost sfânt în țară, ⁹ a-noastre semne de-altădată, azi nu le mai vedem nicicând, și azi nici un prooroc nu este, precum era odinioară, nu-i nimenea-ntre noi să știe, să știe, Doamne, până când...
Strofă 5
¹⁰ Căci până când o, Doamne, oare vor tot huli asupritorii, cât va nesocoti vrăjmașul întruna Numele-Ți slăvit? ¹¹ De ce-Ți tragi înapoi Tu mâna, lovește-Ți batjocoritorii, ¹² căci Tu ești Cel ce din vechime ajuți pe-al Tău popor iubit.
Strofă 6
¹³ Tu-ai despărțit a mării-adâncuri zdrobind balaurii din apă, ¹⁴ Tu ai zdrobit Leviatanul să-l mânce fiarele-n pustii, ¹⁵ Tu ai făcut de ies izvoare în văi ce nimeni nu le sapă, și Tu uscat-ai, Doamne, râuri ce nu mai seacă, din câmpii!
Strofă 7
¹⁶ A Ta e ziua, a Ta-i și noaptea, Tu ai dat și soare și lumină, ¹⁷ Tu-ai așezat a lumi margini, Tu ierni și veri ai rânduit, ¹⁸ adu-Ți aminte că vrăjmașii Te ocărăsc și-Ți caută vină, și Sfântul Nume Ți-l hulește un neam adânc nechibzuit!
Strofă 8
¹⁹ O, Doamne nu lăsa Tu pradă viața turturelei Tale, nu uita până-n vecie pe-ai Tăi nenorociți în rău, ²⁰ ai în vedere legământul, că-n țară-s hoți pe orice cale, ²¹ să scape de-apăsări săracul, să laude Numele Tău! ...
Strofă 9
²² O, scoală, apără-Ți pricina, Tu, Dumnezeule slăvite, și vezi ocara ce Ți-aruncă cel fără minte ne-ncetat, ²³ să nu uiți strigătul de hulă, nici vorbele nesocotite, nici zarva celor răi și ura, ce cresc spre Tine necurmat...
1 / 1▲
1. ¹ De ce Tu, Dumnezeul nostru, ne lepezi pentru totdeauna,
și pentru ce Te mânii, Doamne, pe turma din pășunea Ta.
² Adu-Ți aminte de poporul ce-odată Ți-a purtat cununa,
ce l-ai răscumpărat, sămânță-a moștenirii a-l avea.
2. ² O, adu-Ți de Sion aminte, că-n el Ți-aveai Tu locuința,
³ și-ndreaptă-Te spre-aceste locuri ce-s pustiite de nespus,
vrăjmașii nimicit-au totul în locu-n care-Ți sta Ființa,
⁴ cu ură-n Templul Tău mugit-au, și semne, semnul lor și-au pus.
3. ⁵ Parcă erau ca unii care toporul-nalță-ntr-o pădure
⁶ și ce curând sfărmară-acele podoabe-n care-a fost lucrat,
cu lovituri fără de milă de greu ciocan și de secure,
⁷ au ars locașul Tău... și-altarul l-au pângărit și dărâmat...
4. ⁸ Ziceau: să-i prăpădim acuma... și-au ars tot ce-a fost sfânt în țară,
⁹ a-noastre semne de-altădată, azi nu le mai vedem nicicând,
și azi nici un prooroc nu este, precum era odinioară,
nu-i nimenea-ntre noi să știe, să știe, Doamne, până când...
5. ¹⁰ Căci până când o, Doamne, oare vor tot huli asupritorii,
cât va nesocoti vrăjmașul întruna Numele-Ți slăvit?
¹¹ De ce-Ți tragi înapoi Tu mâna, lovește-Ți batjocoritorii,
¹² căci Tu ești Cel ce din vechime ajuți pe-al Tău popor iubit.
6. ¹³ Tu-ai despărțit a mării-adâncuri zdrobind balaurii din apă,
¹⁴ Tu ai zdrobit Leviatanul să-l mânce fiarele-n pustii,
¹⁵ Tu ai făcut de ies izvoare în văi ce nimeni nu le sapă,
și Tu uscat-ai, Doamne, râuri ce nu mai seacă, din câmpii!
7. ¹⁶ A Ta e ziua, a Ta-i și noaptea, Tu ai dat și soare și lumină,
¹⁷ Tu-ai așezat a lumi margini, Tu ierni și veri ai rânduit,
¹⁸ adu-Ți aminte că vrăjmașii Te ocărăsc și-Ți caută vină,
și Sfântul Nume Ți-l hulește un neam adânc nechibzuit!
8. ¹⁹ O, Doamne nu lăsa Tu pradă viața turturelei Tale,
nu uita până-n vecie pe-ai Tăi nenorociți în rău,
²⁰ ai în vedere legământul, că-n țară-s hoți pe orice cale,
²¹ să scape de-apăsări săracul, să laude Numele Tău! ...
9. ²² O, scoală, apără-Ți pricina, Tu, Dumnezeule slăvite,
și vezi ocara ce Ți-aruncă cel fără minte ne-ncetat,
²³ să nu uiți strigătul de hulă, nici vorbele nesocotite,
nici zarva celor răi și ura, ce cresc spre Tine necurmat...
I: Cântările Psalmilor, Psalmul 74
Autor text: Traian Dorz