Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 [V1] ¹ De ce Tu, Dumnezeul nostru, ne lepezi pentru totdeauna, și pentru ce Te mânii, Doamne, pe turma din pășunea Ta. ² Adu-Ți aminte de poporul ce-odată Ți-a purtat cununa, ce l-ai răscumpărat, sămânță-a moștenirii a-l avea. [V2] ² O, adu-Ți de Sion aminte, că-n el Ți-aveai Tu locuința, ³ și-ndreaptă-Te spre-aceste locuri ce-s pustiite de nespus, vrăjmașii nimicit-au totul în locu-n care-Ți sta Ființa, ⁴ cu ură-n Templul Tău mugit-au, și semne, semnul lor și-au pus. [V3] ⁵ Parcă erau ca unii care toporul-nalță-ntr-o pădure ⁶ și ce curând sfărmară-acele podoabe-n care-a fost lucrat, cu lovituri fără de milă de greu ciocan și de secure, ⁷ au ars locașul Tău... și-altarul l-au pângărit și dărâmat... [V4] ⁸ Ziceau: să-i prăpădim acuma... și-au ars tot ce-a fost sfânt în țară, ⁹ a-noastre semne de-altădată, azi nu le mai vedem nicicând, și azi nici un prooroc nu este, precum era odinioară, nu-i nimenea-ntre noi să știe, să știe, Doamne, până când... [V5] ¹⁰ Căci până când o, Doamne, oare vor tot huli asupritorii, cât va nesocoti vrăjmașul întruna Numele-Ți slăvit? ¹¹ De ce-Ți tragi înapoi Tu mâna, lovește-Ți batjocoritorii, ¹² căci Tu ești Cel ce din vechime ajuți pe-al Tău popor iubit. [V6] ¹³ Tu-ai despărțit a mării-adâncuri zdrobind balaurii din apă, ¹⁴ Tu ai zdrobit Leviatanul să-l mânce fiarele-n pustii, ¹⁵ Tu ai făcut de ies izvoare în văi ce nimeni nu le sapă, și Tu uscat-ai, Doamne, râuri ce nu mai seacă, din câmpii! [V7] ¹⁶ A Ta e ziua, a Ta-i și noaptea, Tu ai dat și soare și lumină, ¹⁷ Tu-ai așezat a lumi margini, Tu ierni și veri ai rânduit, ¹⁸ adu-Ți aminte că vrăjmașii Te ocărăsc și-Ți caută vină, și Sfântul Nume Ți-l hulește un neam adânc nechibzuit! [V8] ¹⁹ O, Doamne nu lăsa Tu pradă viața turturelei Tale, nu uita până-n vecie pe-ai Tăi nenorociți în rău, ²⁰ ai în vedere legământul, că-n țară-s hoți pe orice cale, ²¹ să scape de-apăsări săracul, să laude Numele Tău! ... [V9] ²² O, scoală, apără-Ți pricina, Tu, Dumnezeule slăvite, și vezi ocara ce Ți-aruncă cel fără minte ne-ncetat, ²³ să nu uiți strigătul de hulă, nici vorbele nesocotite, nici zarva celor răi și ura, ce cresc spre Tine necurmat...