1. ¹ Da, bun este Domnul, bun cu-adevărat
cu Israel cel cu sufletul curat.
² Totuși să se-ndoaie-al meu picior era
pașii-mi erau gata a aluneca.
³ Căci priveam cu jind la cei nesocotiți,
când vedeam pe cei răi cât sunt fericiți.

2. ⁴ Iată, pân-la moarte ei n-au nici un chin,
și-al lor trup le este de grăsime plin,
⁵ n-au de suferințe parte pe pământ
și feriți de toate cele rele sunt.
⁶ De-aceea mândria este salba lor,
și-asuprirea-i haina la asupritor.

3. ⁷ Li se umflă ochii de grăsimea rea,
și-au mai mult decât le cere inima;
⁸ râd când răi la suflet de-asupriri vorbesc,
plini sunt de trufie și de sus privesc...
⁹ Își înalță gura pân-la cer de sus
și-a lor limbă tot pământul l-a supus;

4. ¹⁰ De aceea iată toți la dânșii vin,
și înghite lumea apa lor din plin,
¹¹ zicând: ce-o să poată Dumnezeu a ști,
ce-ar putea cunoaște Cel Preaînalt aci?
¹² Așa-s cei răi astăzi: fericiți mereu,
își măresc averea și nu știu de greu.

5. ¹³ Geaba mi-am păstrat eu sufletul curat,
și-n neprihănire mâna mi-am spălat,
¹⁴ căci în fiecare zi mă văd lovit,
și în orice dimineață pedepsit.
¹⁵ Dac-aș zice: fac și eu cum fac cei răi,
n-aș fi credincios cu neamul a lor Tăi.

6. ¹⁶ M-am gândit la astea ca să le-nțeleg,
dar zadarnic m-am trudit să le dezleg...
¹⁷ Pân-ce-am mers în sfântul Domnului lăcaș,
și-am privit sfârșitul omului vrăjmaș...
¹⁸ Tu-i pui, Doamne-n locul cel alunecos
și-i arunci în prăpăd nimicindu-i jos...

7. ¹⁹ Cum sunt nimiciți ei într-o clipă-atunci,
sunt pierduți năprasnic și sfârșesc în munci.
²⁰ Ca un vis la deșteptare, Doamne-așa
lepăda-i-vei Tu la deșteptarea Ta...
²¹ Când mi-era amară inima de-ajuns
și-n adânc de-acestea mă simțeam străpuns.

8. ²² Eram prost și fără judecat-așa,
cum e dobitocul înaintea Ta...
²³ Doamne, eu cu Tine sunt neîncetat
căci de mâna dreaptă Tu m-ai apucat.
²⁴ Cu-al Tău sfat bun viața-mi vei călăuzi
și apoi în slavă Tu mă vei primi.

9. ²⁵ Doamne, doar pe Tine eu Te am în cer
și-aici doar de Tine eu mai am plăceri.
²⁶ Inima și carnea pot a-mi se topi,
fiindcă Domnul pururi, partea mea va fi.

10. ²⁷ Doamne, câți se lasă, pier, se prăpădesc,
pierzi pe câți credința Ta o părăsesc.
²⁸ Dar eu lângă Tine fi-voi fericit,
Scutul meu, vesti-voi tot ce-ai făptuit.

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 73
Autor text: Traian Dorz