Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 [V1] ¹ Da, bun este Domnul, bun cu-adevărat cu Israel cel cu sufletul curat. ² Totuși să se-ndoaie-al meu picior era pașii-mi erau gata a aluneca. ³ Căci priveam cu jind la cei nesocotiți, când vedeam pe cei răi cât sunt fericiți. [V2] ⁴ Iată, pân-la moarte ei n-au nici un chin, și-al lor trup le este de grăsime plin, ⁵ n-au de suferințe parte pe pământ și feriți de toate cele rele sunt. ⁶ De-aceea mândria este salba lor, și-asuprirea-i haina la asupritor. [V3] ⁷ Li se umflă ochii de grăsimea rea, și-au mai mult decât le cere inima; ⁸ râd când răi la suflet de-asupriri vorbesc, plini sunt de trufie și de sus privesc... ⁹ Își înalță gura pân-la cer de sus și-a lor limbă tot pământul l-a supus; [V4] ¹⁰ De aceea iată toți la dânșii vin, și înghite lumea apa lor din plin, ¹¹ zicând: ce-o să poată Dumnezeu a ști, ce-ar putea cunoaște Cel Preaînalt aci? ¹² Așa-s cei răi astăzi: fericiți mereu, își măresc averea și nu știu de greu. [V5] ¹³ Geaba mi-am păstrat eu sufletul curat, și-n neprihănire mâna mi-am spălat, ¹⁴ căci în fiecare zi mă văd lovit, și în orice dimineață pedepsit. ¹⁵ Dac-aș zice: fac și eu cum fac cei răi, n-aș fi credincios cu neamul a lor Tăi. [V6] ¹⁶ M-am gândit la astea ca să le-nțeleg, dar zadarnic m-am trudit să le dezleg... ¹⁷ Pân-ce-am mers în sfântul Domnului lăcaș, și-am privit sfârșitul omului vrăjmaș... ¹⁸ Tu-i pui, Doamne-n locul cel alunecos și-i arunci în prăpăd nimicindu-i jos... [V7] ¹⁹ Cum sunt nimiciți ei într-o clipă-atunci, sunt pierduți năprasnic și sfârșesc în munci. ²⁰ Ca un vis la deșteptare, Doamne-așa lepăda-i-vei Tu la deșteptarea Ta... ²¹ Când mi-era amară inima de-ajuns și-n adânc de-acestea mă simțeam străpuns. [V8] ²² Eram prost și fără judecat-așa, cum e dobitocul înaintea Ta... ²³ Doamne, eu cu Tine sunt neîncetat căci de mâna dreaptă Tu m-ai apucat. ²⁴ Cu-al Tău sfat bun viața-mi vei călăuzi și apoi în slavă Tu mă vei primi. [V9] ²⁵ Doamne, doar pe Tine eu Te am în cer și-aici doar de Tine eu mai am plăceri. ²⁶ Inima și carnea pot a-mi se topi, fiindcă Domnul pururi, partea mea va fi. [V10] ²⁷ Doamne, câți se lasă, pier, se prăpădesc, pierzi pe câți credința Ta o părăsesc. ²⁸ Dar eu lângă Tine fi-voi fericit, Scutul meu, vesti-voi tot ce-ai făptuit.