1. ¹ Doamne, scapă-mă, căci viața apele mi-o amenință,
² în noroi m-afund și nu pot a mă mai ținea-n credință.
În prăpastie căzut-am, și dau ape peste mine,
³ nu mai pot strigând, gâtlejul mi se uscă în suspine,
Doamne-n multele suspine!

2. Se topesc privind spre Domnul, ochii mei de suferință,
⁴ și mai mulți sunt decât perii capului câți m-amenință.
Ce puternici sunt vrăjmașii, cei ce să mă piardă cată,
trebuie să dau acuma ce eu n-am furat vreodată,
Doamne, n-am furat vreodată! ...

3. ⁵ Doamne, Tu-mi cunoști, o, Doamne, și-mi știi trista nebunie,
știi de greșurile mele, că nu-Ți sunt ascunse Ție.
⁶ Pentru mine niciodată, Doamne, nu-i lăsa-n rușine
pe nici unul din aceia ce nădăjduiesc în Tine!
Doamne, câți se-ncred în Tine!

4. Nu roșească de rușine, pentru mine niciodată,
Dumnezeul lui Israel, nimenea din câți Te cată.
⁷ Căci doar pentru Tine, Doamne, eu acuma-ndur rușine,
și-mi acopere ocara fața numai pentru Tine.
Doamne, numai pentru Tine.

5. ⁸ Pentru frații mei, ajuns-am un străin și-un fără nume,
pentru fii mamei mele un necunoscut pe lume.
⁹ Zilnic viața mi-o mănâncă râvna pentru sfânta-Ți casă,
și ocara îndreptată către Tine mă apasă!
Doamne-ocara Ta m-apasă!

6. ¹⁰ Eu postesc și plâng cu jale, iar vrăjmașul ocărăște,
¹¹ mă îmbrac cu sac în chinuri, iară el batjocorește.
¹² Cei ce stau la porți de sfaturi, între ei vorbesc de mine,
cei bețivi mă pun în cântec și în vorbe de rușine.
Doamne-n vorbe de rușine.

7. ¹³ Dar eu către Tine, Doamne, strig la vreme potrivită,
Tu trimite-mi ajutorul după mila Ta slăvită.
¹⁴ Doamne, scoate-mă din tină ca să nu m-afund mai tare,
să fiu izbăvit de cei răi, din prăpastii și pierzare.
Doamne, de-orișice pierzare.

8. ¹⁵ Fă să nu mă-nece valul și adâncul nu mă-nghită,
și să nu se-nchidă groapa peste viața mea sfârșită.
¹⁶ Doamne-ascultă-mă, căci mare-i nesfârșita-Ți bunătate,
și privirile spre mine, Tu, întoarce-le-ndurate!
Dumnezeule-ndurate!

9. ¹⁷ Nu-Ți ascunde sfânta Față, de-al Tău rob cu jale multă,
căci sunt în necazuri grele, o, grăbește și m-ascultă!
¹⁸ Te apropie de mine, de-al meu suflet și mi-l scapă,
izbăvește-mă din cauza celor răi ce groapa-mi sapă!
Doamne, care groapa-mi sapă!

10. ¹⁹ Tu știi, Doamne, ce ocară mi se face și rușine,
toți potrivnicii mei, Doamne, sunt-naintea Ta știi bine.
²⁰ Sunt bolnav și de ocară inima mi se sfâșie,
aștept mângâieri și milă, dar nu-i nimenea să vie.
Doamne, nimenea să vie.

11. ²¹ Ei pun în a mea mâncare fiere-amară-n loc de apă,
și-atunci când eu ard de sete, cu oțet ei mă adapă.
²² Facă-li-se-o cursă masa și un laț a lor hodină,
²³ ochii lor să nu mai vadă cum e sfânta Ta lumină!
Doamne, sfânta Ta lumină!

12. Și-a lor coapse chinuite să se clatine-n slăbie,
²⁴ varsă-Ți peste ei mânia și aprinsa Ta urgie,
²⁵ și pustie le rămână locuința blestemată,
nimeni nu mai locuiască a lor corturi niciodată.
Doamne nimeni, niciodată.

13. ²⁶ Căci ei prigonesc pe cei ce i-ai lovit Tu, ca pe mine,
povestesc durerea celor care-au fost răniți de Tine.
²⁷ Mai adaugă altă vină peste vina lor cea mare,
fă să n-aibă niciodată parte ei de-a Ta-ndurare!
Doamne, ei de-a Ta-ndurare!

14. ²⁸ Din a vieții sfântă carte șterge viața lor pustie,
și cu cei fără prihană ei în veci nescriși să fie...
²⁹ Eu sunt necăjit și sufăr în nenorocire-amară,
Dumnezeule-ajutorul Tău să mă ridice iară!
Doamne, mă ridice iară!

15. ³⁰ Atunci lăuda-voi Doamne, al Tău Nume prin cântare,
și prin laudele mele da-Ți-voi slava cea mai mare.
³¹ Lucru-acesta mai plăcut e ca o jertfă pentru Tine,
³² cei nenorociți văd asta și se bucură cu mine.
Doamne, și ei toți cu mine.

16. Voi cei ce căutați pe Domnul, vesel sufletul vă fie,
³³ căci cu drag i-ascultă, Domnul, pe săraci până-n vecie.
Și nicicând nu uită Domnul pe-ai lui robi din lanțuri grele,
³⁴ Să-L slăvească cerul, lumea, mările și ce-i în ele!
Doamne, și cu ce-i în ele! ...

17. ³⁵ El va mântui Sionul și-a lui Iuda ziduri sfinte,
și-or fi iarăși locuite cum erau mai înainte.
³⁶ Robii Lui și-a lor sămânță le vor moșteni sub stele,
câți iubesc al Lui sfânt Nume, liniștiți vor sta în ele!
Doamne, liniștiți în ele!

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 69
Autor text: Traian Dorz