<song>
              <title>Psalmul 069</title>
              <author>Nicolae Moldoveanu</author>
              <copyright></copyright>
              <presentation>V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 V16 V17</presentation>
              <hymn_number></hymn_number>
              <tempo></tempo>
              <timesig></timesig>
              <ccli></ccli>
              <theme></theme>
              <alttheme></alttheme>
              <user1></user1>
              <user2></user2>
              <user3></user3>
              <key></key>
              <aka></aka>
              <key_line></key_line>
              <lyrics>
[V1]
 ¹ Doamne, scapă-mă, căci viața apele mi-o amenință,
 ² în noroi m-afund și nu pot a mă mai ținea-n credință.
 În prăpastie căzut-am, și dau ape peste mine,
 ³ nu mai pot strigând, gâtlejul mi se uscă în suspine,
 Doamne-n multele suspine!  

[V2]
 Se topesc privind spre Domnul, ochii mei de suferință,
 ⁴ și mai mulți sunt decât perii capului câți m-amenință.
 Ce puternici sunt vrăjmașii, cei ce să mă piardă cată,
 trebuie să dau acuma ce eu n-am furat vreodată,
 Doamne, n-am furat vreodată! ...  

[V3]
 ⁵ Doamne, Tu-mi cunoști, o, Doamne, și-mi știi trista nebunie,
 știi de greșurile mele, că nu-Ți sunt ascunse Ție.
 ⁶ Pentru mine niciodată, Doamne, nu-i lăsa-n rușine
 pe nici unul din aceia ce nădăjduiesc în Tine!
 Doamne, câți se-ncred în Tine!  

[V4]
 Nu roșească de rușine, pentru mine niciodată,
 Dumnezeul lui Israel, nimenea din câți Te cată.
 ⁷ Căci doar pentru Tine, Doamne, eu acuma-ndur rușine,
 și-mi acopere ocara fața numai pentru Tine.
 Doamne, numai pentru Tine.  

[V5]
 ⁸ Pentru frații mei, ajuns-am un străin și-un fără nume,
 pentru fii mamei mele un necunoscut pe lume.
 ⁹ Zilnic viața mi-o mănâncă râvna pentru sfânta-Ți casă,
 și ocara îndreptată către Tine mă apasă!
 Doamne-ocara Ta m-apasă!  

[V6]
 ¹⁰ Eu postesc și plâng cu jale, iar vrăjmașul ocărăște,
 ¹¹ mă îmbrac cu sac în chinuri, iară el batjocorește.
 ¹² Cei ce stau la porți de sfaturi, între ei vorbesc de mine,
 cei bețivi mă pun în cântec și în vorbe de rușine.
 Doamne-n vorbe de rușine.  

[V7]
 ¹³ Dar eu către Tine, Doamne, strig la vreme potrivită,
 Tu trimite-mi ajutorul după mila Ta slăvită.
 ¹⁴ Doamne, scoate-mă din tină ca să nu m-afund mai tare,
 să fiu izbăvit de cei răi, din prăpastii și pierzare.
 Doamne, de-orișice pierzare.  

[V8]
 ¹⁵ Fă să nu mă-nece valul și adâncul nu mă-nghită,
 și să nu se-nchidă groapa peste viața mea sfârșită.
 ¹⁶ Doamne-ascultă-mă, căci mare-i nesfârșita-Ți bunătate,
 și privirile spre mine, Tu, întoarce-le-ndurate!
 Dumnezeule-ndurate!  

[V9]
 ¹⁷ Nu-Ți ascunde sfânta Față, de-al Tău rob cu jale multă,
 căci sunt în necazuri grele, o, grăbește și m-ascultă!
 ¹⁸ Te apropie de mine, de-al meu suflet și mi-l scapă,
 izbăvește-mă din cauza celor răi ce groapa-mi sapă!
 Doamne, care groapa-mi sapă!  

[V10]
 ¹⁹ Tu știi, Doamne, ce ocară mi se face și rușine,
 toți potrivnicii mei, Doamne, sunt-naintea Ta știi bine.
 ²⁰ Sunt bolnav și de ocară inima mi se sfâșie,
 aștept mângâieri și milă, dar nu-i nimenea să vie.
 Doamne, nimenea să vie.  

[V11]
 ²¹ Ei pun în a mea mâncare fiere-amară-n loc de apă,
 și-atunci când eu ard de sete, cu oțet ei mă adapă.
 ²² Facă-li-se-o cursă masa și un laț a lor hodină,
 ²³ ochii lor să nu mai vadă cum e sfânta Ta lumină!
 Doamne, sfânta Ta lumină!  

[V12]
 Și-a lor coapse chinuite să se clatine-n slăbie,
 ²⁴ varsă-Ți peste ei mânia și aprinsa Ta urgie,
 ²⁵ și pustie le rămână locuința blestemată,
 nimeni nu mai locuiască a lor corturi niciodată.
 Doamne nimeni, niciodată.  

[V13]
 ²⁶ Căci ei prigonesc pe cei ce i-ai lovit Tu, ca pe mine,
 povestesc durerea celor care-au fost răniți de Tine.
 ²⁷ Mai adaugă altă vină peste vina lor cea mare,
 fă să n-aibă niciodată parte ei de-a Ta-ndurare!
 Doamne, ei de-a Ta-ndurare!  

[V14]
 ²⁸ Din a vieții sfântă carte șterge viața lor pustie,
 și cu cei fără prihană ei în veci nescriși să fie...
 ²⁹ Eu sunt necăjit și sufăr în nenorocire-amară,
 Dumnezeule-ajutorul Tău să mă ridice iară!
 Doamne, mă ridice iară!  

[V15]
 ³⁰ Atunci lăuda-voi Doamne, al Tău Nume prin cântare,
 și prin laudele mele da-Ți-voi slava cea mai mare.
 ³¹ Lucru-acesta mai plăcut e ca o jertfă pentru Tine,
 ³² cei nenorociți văd asta și se bucură cu mine.
 Doamne, și ei toți cu mine.  

[V16]
 Voi cei ce căutați pe Domnul, vesel sufletul vă fie,
 ³³ căci cu drag i-ascultă, Domnul, pe săraci până-n vecie.
 Și nicicând nu uită Domnul pe-ai lui robi din lanțuri grele,
 ³⁴ Să-L slăvească cerul, lumea, mările și ce-i în ele!
 Doamne, și cu ce-i în ele! ...  

[V17]
 ³⁵ El va mântui Sionul și-a lui Iuda ziduri sfinte,
 și-or fi iarăși locuite cum erau mai înainte.
 ³⁶ Robii Lui și-a lor sămânță le vor moșteni sub stele,
 câți iubesc al Lui sfânt Nume, liniștiți vor sta în ele!
 Doamne, liniștiți în ele!  

</lyrics>
             </song>