1. Nu pun hotar Luminii,
ci mă topesc în ea,
să fim de o ființă,
prin bezna lumii grea!
Lumina e Cuvântul
de Dumnezeu rostit,
şi întrupat în Fiul
- Hristosul Său iubit!

2. Lumina-i Adevărul
din slăvile de Sus,
cuprins în plinătatea
Ființei lui Isus!
Lumina e Iubirea
ce-a strălucit divin
pe Golgota, pe cruce,
când S-a jertfit deplin!

3. Nu pun hotar Luminii!
Ea e Hristosul Sfânt,
ce m-a cuprins în Sine
în straiu-mi de pământ!
Pe El, al Vieții Soare,
Îl 'nalț c-un duh ne-nvins,
Lumina Lui prin mine
să fie-un foc nestins!

I: Cântările Harului, volumul 11, cântarea 201