1. ¹ Da, numa-n Dumnezeu se-ncrede
de-a pururi sufletu-mi mereu,
/: căci de la El întotdeauna
îmi vine ajutorul meu. :/

R1: ² Da, El îmi este stânca și-ajutorul,
și turn în care voi scăpa
/: de-aceea nicidecum în viață
eu, Doamne, nu m-oi clătina. :/

2. ³ O, până când asupra unui
om necăjit vă năpustiți,
/: și până când căutați cu toții
să-l doborâți și nimiciți, :/

R2: Ca pe-un zid gata să se surpe
ca pe-un gard șubred dărâmat? ...
⁴ /: Ei pun la cale să-l doboare
din locul unde e-nălțat. :/

3. Le place-n veac numai minciuna
a spune-o și-a o asculta,
/: cu gura binecuvântează,
dar blastămă cu inima. :/ (oprire)

R3: ⁵ Da, suflete, te-ncrede-n Domnul,
nădejdea vine de la El.
⁶ /: Da, El mi-e Stânca și-ajutorul
și nu m-oi clătina defel. :/

4. ⁷ Pe Dumnezeu se-ntemeiază
și sprijinul și slava mea,
/: în El mi-e stânca și puterea
și-adăpostirea-n vreme grea. :/

R4: ⁸ Încredeți-vă-n El, popoare,
în orice-mprejurări v-aflați,
/: El este adăpostul nostru
Lui, inimile vă vărsați. :/ (oprire)

5. ⁹ Da, oamenii sunt o nimica,
minciună sunt toți fii lor,
/: puși la cântar toți laolaltă
ar fi ca aburul ușor. :/

R5: ¹⁰ Nu vă-ncredeți în asuprire
și cu răpiri nu v-amăgiți,
/: când cresc averile, de ele
voi inima nu v-o lipiți. :/

6. ¹¹ O dată, Dumnezeu, vorbit-a
de două ori am auzit,
/: că-n veci puterea este numai
a Dumnezeului slăvit. :/

R6: ¹² A Ta-i și bunătatea, Doamne,
o, veșnic Bun, Tu, singur ești
/: căci Tu, la fiecare-odată,
dup-a lui faptă-i răsplătești! :/

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 62
Autor text: Traian Dorz