Psalmul 062

Autor: Nicolae Moldoveanu | Album: Cantarile Psalmilor | Tematica: Biblia
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 05/05/2024

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 0/10 X

Referințe

Psalmii 62

Către mai-marele cântăreţilor.
După Iedutun. Un psalm al lui David
Psalmii 62:1 Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.
Psalmii 62:2 Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
Psalmii 62:3 Până când vă veţi năpusti asupra unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
Psalmii 62:4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântează, dar cu inima blestemă. (Oprire)
Psalmii 62:5 Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea!
Psalmii 62:6 Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
Psalmii 62:7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
Psalmii 62:8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. (Oprire)
Psalmii 62:9 Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare.
Psalmii 62:10 Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele!
Psalmii 62:11 O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „puterea este a lui Dumnezeu.”
Psalmii 62:12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

¹ Da, numa-n Dumnezeu se-ncrede
de-a pururi sufletu-mi mereu,
/: căci de la El întotdeauna
îmi vine ajutorul meu. :/

² Da, El îmi este stânca și-ajutorul,
și turn în care voi scăpa
/: de-aceea nicidecum în viață
eu, Doamne, nu m-oi clătina. :/

³ O, până când asupra unui
om necăjit vă năpustiți,
/: și până când căutați cu toții
să-l doborâți și nimiciți, :/

Ca pe-un zid gata să se surpe
ca pe-un gard șubred dărâmat? ...
⁴ /: Ei pun la cale să-l doboare
din locul unde e-nălțat. :/

Le place-n veac numai minciuna
a spune-o și-a o asculta,
/: cu gura binecuvântează,
dar blastămă cu inima. :/ (oprire)

⁵ Da, suflete, te-ncrede-n Domnul,
nădejdea vine de la El.
⁶ /: Da, El mi-e Stânca și-ajutorul
și nu m-oi clătina defel. :/

⁷ Pe Dumnezeu se-ntemeiază
și sprijinul și slava mea,
/: în El mi-e stânca și puterea
și-adăpostirea-n vreme grea. :/

⁸ Încredeți-vă-n El, popoare,
în orice-mprejurări v-aflați,
/: El este adăpostul nostru
Lui, inimile vă vărsați. :/ (oprire)

⁹ Da, oamenii sunt o nimica,
minciună sunt toți fii lor,
/: puși la cântar toți laolaltă
ar fi ca aburul ușor. :/

¹⁰ Nu vă-ncredeți în asuprire
și cu răpiri nu v-amăgiți,
/: când cresc averile, de ele
voi inima nu v-o lipiți. :/

¹¹ O dată, Dumnezeu, vorbit-a
de două ori am auzit,
/: că-n veci puterea este numai
a Dumnezeului slăvit. :/

¹² A Ta-i și bunătatea, Doamne,
o, veșnic Bun, Tu, singur ești
/: căci Tu, la fiecare-odată,
dup-a lui faptă-i răsplătești! :/

1. ¹ Da, numa-n Dumnezeu se-ncrede
de-a pururi sufletu-mi mereu,
/: căci de la El întotdeauna
îmi vine ajutorul meu. :/

R1: ² Da, El îmi este stânca și-ajutorul,
și turn în care voi scăpa
/: de-aceea nicidecum în viață
eu, Doamne, nu m-oi clătina. :/

2. ³ O, până când asupra unui
om necăjit vă năpustiți,
/: și până când căutați cu toții
să-l doborâți și nimiciți, :/

R2: Ca pe-un zid gata să se surpe
ca pe-un gard șubred dărâmat? ...
⁴ /: Ei pun la cale să-l doboare
din locul unde e-nălțat. :/

3. Le place-n veac numai minciuna
a spune-o și-a o asculta,
/: cu gura binecuvântează,
dar blastămă cu inima. :/ (oprire)

R3: ⁵ Da, suflete, te-ncrede-n Domnul,
nădejdea vine de la El.
⁶ /: Da, El mi-e Stânca și-ajutorul
și nu m-oi clătina defel. :/

4. ⁷ Pe Dumnezeu se-ntemeiază
și sprijinul și slava mea,
/: în El mi-e stânca și puterea
și-adăpostirea-n vreme grea. :/

R4: ⁸ Încredeți-vă-n El, popoare,
în orice-mprejurări v-aflați,
/: El este adăpostul nostru
Lui, inimile vă vărsați. :/ (oprire)

5. ⁹ Da, oamenii sunt o nimica,
minciună sunt toți fii lor,
/: puși la cântar toți laolaltă
ar fi ca aburul ușor. :/

R5: ¹⁰ Nu vă-ncredeți în asuprire
și cu răpiri nu v-amăgiți,
/: când cresc averile, de ele
voi inima nu v-o lipiți. :/

6. ¹¹ O dată, Dumnezeu, vorbit-a
de două ori am auzit,
/: că-n veci puterea este numai
a Dumnezeului slăvit. :/

R6: ¹² A Ta-i și bunătatea, Doamne,
o, veșnic Bun, Tu, singur ești
/: căci Tu, la fiecare-odată,
dup-a lui faptă-i răsplătești! :/

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 62
Autor text: Traian Dorz