Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 V6 C6 [V1] ¹ Da, numa-n Dumnezeu se-ncrede de-a pururi sufletu-mi mereu, /: căci de la El întotdeauna îmi vine ajutorul meu. :/ [C1] ² Da, El îmi este stânca și-ajutorul, și turn în care voi scăpa /: de-aceea nicidecum în viață eu, Doamne, nu m-oi clătina. :/ [V2] ³ O, până când asupra unui om necăjit vă năpustiți, /: și până când căutați cu toții să-l doborâți și nimiciți, :/ [C2] Ca pe-un zid gata să se surpe ca pe-un gard șubred dărâmat? ... ⁴ /: Ei pun la cale să-l doboare din locul unde e-nălțat. :/ [V3] Le place-n veac numai minciuna a spune-o și-a o asculta, /: cu gura binecuvântează, dar blastămă cu inima. :/ (oprire) [C3] ⁵ Da, suflete, te-ncrede-n Domnul, nădejdea vine de la El. ⁶ /: Da, El mi-e Stânca și-ajutorul și nu m-oi clătina defel. :/ [V4] ⁷ Pe Dumnezeu se-ntemeiază și sprijinul și slava mea, /: în El mi-e stânca și puterea și-adăpostirea-n vreme grea. :/ [C4] ⁸ Încredeți-vă-n El, popoare, în orice-mprejurări v-aflați, /: El este adăpostul nostru Lui, inimile vă vărsați. :/ (oprire) [V5] ⁹ Da, oamenii sunt o nimica, minciună sunt toți fii lor, /: puși la cântar toți laolaltă ar fi ca aburul ușor. :/ [C5] ¹⁰ Nu vă-ncredeți în asuprire și cu răpiri nu v-amăgiți, /: când cresc averile, de ele voi inima nu v-o lipiți. :/ [V6] ¹¹ O dată, Dumnezeu, vorbit-a de două ori am auzit, /: că-n veci puterea este numai a Dumnezeului slăvit. :/ [C6] ¹² A Ta-i și bunătatea, Doamne, o, veșnic Bun, Tu, singur ești /: căci Tu, la fiecare-odată, dup-a lui faptă-i răsplătești! :/