Psalmii 61:1 Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!
Psalmii 61:2 De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!”
Psalmii 61:3 Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului.
Psalmii 61:4 Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău, să alerg la adăpostul aripilor Tale. (Oprire)
Psalmii 61:5 Căci Tu, Dumnezeule, îmi asculţi juruinţele, Tu îmi dai moştenirea celor ce se tem de Numele Tău.
Psalmii 61:6 Tu adaugi zile la zilele împăratului: lungească-i-se anii pe vecie!
Psalmii 61:7 În veci să rămână el pe scaunul de domnie, înaintea lui Dumnezeu! Fă ca bunătatea şi credincioşia Ta să vegheze asupra lui!
Psalmii 61:8 Atunci voi cânta neîncetat Numele Tău şi zi de zi îmi voi împlini juruinţele.
Strofă 1
¹ Ascultă-mi, Doamne, strigătele mele și ia-mi aminte rugăciunea mea, ² /: căci de la capul lumii strig spre Tine, și-mi zice cu mâhnire inima: :/
Strofă 2
Mă du pe stânca ce n-o pot ajunge, că-i prea înaltă, singur nu răzbesc, ³ /: căci Tu ești adăpostul meu cel tare, turn contra celor ce mă dușmănesc! :/
Strofă 3
⁴ Aș vrea să locuiesc pe veci cu Tine în cortul Tău nespus de minunat, /: sub adăpostul aripilor Tale s-alerg mereu să pot fi apărat... :/ (oprire)
Strofă 4
⁵ Căci Tu mi-asculți a mele juruințe, și moșteniri cerești îmi dăruiești, ⁶ /: la cel iubit, Tu, zilele-i adaugi, și pe vecie anii i-i lungești. :/
Strofă 5
⁷ În veci să stea pe scaunu-i de domnie, veghează-l, Doamne-n bunătatea Ta, ⁸ /: atunci plini-mi-voi zilnic juruința și pururi sfântu-Ți Nume voi cânta! :/
Strofă 1
¹ Ascultă-mi, Doamne, strigătele mele și ia-mi aminte rugăciunea mea, ² /: căci de la capul lumii strig spre Tine, și-mi zice cu mâhnire inima: :/
Strofă 2
Mă du pe stânca ce n-o pot ajunge, că-i prea înaltă, singur nu răzbesc, ³ /: căci Tu ești adăpostul meu cel tare, turn contra celor ce mă dușmănesc! :/
Strofă 3
⁴ Aș vrea să locuiesc pe veci cu Tine în cortul Tău nespus de minunat, /: sub adăpostul aripilor Tale s-alerg mereu să pot fi apărat... :/ (oprire)
Strofă 4
⁵ Căci Tu mi-asculți a mele juruințe, și moșteniri cerești îmi dăruiești, ⁶ /: la cel iubit, Tu, zilele-i adaugi, și pe vecie anii i-i lungești. :/
Strofă 5
⁷ În veci să stea pe scaunu-i de domnie, veghează-l, Doamne-n bunătatea Ta, ⁸ /: atunci plini-mi-voi zilnic juruința și pururi sfântu-Ți Nume voi cânta! :/
1 / 1▲
1. ¹ Ascultă-mi, Doamne, strigătele mele
și ia-mi aminte rugăciunea mea,
² /: căci de la capul lumii strig spre Tine,
și-mi zice cu mâhnire inima: :/
2. Mă du pe stânca ce n-o pot ajunge,
că-i prea înaltă, singur nu răzbesc,
³ /: căci Tu ești adăpostul meu cel tare,
turn contra celor ce mă dușmănesc! :/
3. ⁴ Aș vrea să locuiesc pe veci cu Tine
în cortul Tău nespus de minunat,
/: sub adăpostul aripilor Tale
s-alerg mereu să pot fi apărat... :/ (oprire)
4. ⁵ Căci Tu mi-asculți a mele juruințe,
și moșteniri cerești îmi dăruiești,
⁶ /: la cel iubit, Tu, zilele-i adaugi,
și pe vecie anii i-i lungești. :/
5. ⁷ În veci să stea pe scaunu-i de domnie,
veghează-l, Doamne-n bunătatea Ta,
⁸ /: atunci plini-mi-voi zilnic juruința
și pururi sfântu-Ți Nume voi cânta! :/
I: Cântările Psalmilor, Psalmul 61
Autor text: Traian Dorz