1. ¹ Doamne, ia-mi aminte ruga,
de-al meu strigăt nu Te-ascunde
ci mi-ascult-a mele cereri,
² o, ascultă și-mi răspunde.

R1: ³ Rătăcesc încoaci și-ncolo,
mă sfârșesc în frământare,
⁴ pentru că vrăjmașu-asupra-mi
face zarvă și-apăsare.

2. Ci-mi aruncă nenorocul
urmărindu-mă-n mânie,
⁵ inima mi se-nfioară,
mă-ngrozesc de-a lor urgie.

R2: ⁶ Eu zic: o, ca porumbelul
de-aș avea și eu aripă
aș zbura de-aici și-aflare-aș
undeva odihnă-o clipă.

3. ⁷ Aș fugi cât mai departe
să-mi fac casă-ntr-o pustie,
nimenea să nu mă vadă,
nimenea să nu mă știe... (oprire)

R3: ⁸ Aș fugi cât mai degrabă
într-un loc de-adăpostire,
de-acest vânt așa năpraznic,
de furtună și-asuprire.

4. ⁹ Doamne, nimicește-i astăzi
și-a lor limbă să se-mpartă
căci în orice zi-n cetate
numai silă văd și ceartă.

R4: ¹⁰ Zi și noapte, ei pe ziduri,
dau ocol după cetate
și în sânu-le sunt numai
fărdelegi și răutate.

5. ¹¹ Răutatea-i șade-n mijloc
și s-arată-n mii de fețe,
vicleșugul și-nșelarea
nu-i lipsesc de pe piețe.

R5: ¹² Nu vrăjmașul mă înfruntă
c-aș răbda și n-aș răspunde,
nu dușmanul vine-n contră-mi,
c-aș fugi și m-aș ascunde.

6. ¹³ Ci tu-acel pe care pururi
te-am crezut cu mine una,
tu, cu care-am fost prieten,
frați de cruce totdeauna.

R6: ¹⁴ Noi, care trăiam odată
în plăcută prietenie,
și mergeam în Casa sfântă
cu mulțimea-n veselie.

7. ¹⁵ Moartea peste ei să vină...
vii în groapă să pogoare,
căci în casa lor și-n inimi
răutatea loc își are.

R7: ¹⁶ Eu spre Dumnezeu strig iarăși,
Domnul iar o să mă scape,
¹⁷ seara-n zori și la amiază
gem și-oftez... El este-aproape.

8. ¹⁸ El din lupta-n care sufăr,
m-o scăpa și da-mi-va pace,
căci atât de mulți sunt, Doamne,
cei ce rău doresc a-mi face.

R8: ¹⁹ Auzi-i-va pe ei, Domnul,
și smerire-o să le vie,
de la Domnul, ce din veacuri
stă pe scaunul de domnie! (oprire)

9. Căci la ei nu-i nici o urmă
de nădejde, de schimbare,
ei, de Dumnezeu, n-au frică,
nici de-a Lui putere mare.

R9: ²⁰ Ei pun mâinile pe-aceia
ce trăiesc cu ei în pace,
și își calcă-ntotdeauna
legământul ce l-ar face.

10. ²¹ Gura lor ca de smântână-i,
dar în inimi numai ură,
vorba lor i-alunecoasă,
dar ca săbii ies din gură.

R10: ²² A ta soartă tu în mâna
Domnului ți-o-ncredințează,
El te-ajută, că nu lasă
pe neprihănit să cază.

11. ²³ Și Tu, Doamne, pogorî-vei
pe cei răi în fund de groapă,
pe-acei oameni ce cu sânge
și cu-nșelăciuni s-adapă.

R11: Ei din scurtele lor zile
n-ar trăi nici jumătate
însă eu mă-ncred în Tine,
pentru-a mele zile toate!

I: Cântările Psalmilor, Psalmul 55
Autor text: Traian Dorz