Strofă 1
¹ Fericit e-acel ce are fărdelegile iertate
și acela cu păcate coperite și uitate.
Refren 1
² Fericit cel ce nu-i ține Domnu-a lui vinovăție
și în duhul cărui nu e gând ascuns de viclenie.
Strofă 2
³ Cât timp am tăcut, eu, Doamne, mă topeam mergând pe cale
⁴ zi și noapte-aveam asupră-mi apăsarea mâinii Tale.
Refren 2
Mă uscam ca țărna vara când de secetă-i pătrunsă... (oprire)
⁵ Atunci eu mi-am spus la Domnul fărdelegea mea ascunsă.
Strofă 3
Doamne-am zis, mărturisi-mi-voi toată fărdelegea Ție
și Tu m-ai iertat de toată multa mea vinovăție.
Refren 3
⁶ Orice om, la vreme, Ție ruga-i bine să și-o facă
căci chiar ape mari să vină, peste dânsul n-au să treacă.
Strofă 4
⁷ Doamne, Tu-mi ești ocrotirea, Tu mă scoți din strâmtorare
Tu mă izbăvești din moarte, și mă-nconjuri cu cântare. (oprire)
Refren 4
⁸ Eu pe tine - zice Domnul - te voi învăța întruna
și-arăta-ți-voi calea care s-o urmezi întotdeauna.
Strofă 5
⁹ Nu fiți ca un cal pe care se pun frâie și zăbale
nu fiți fără-nțelepciune și nepricepuți pe cale.
Refren 5
¹⁰ O de câte chinuri are parte cel rău și de silă
dar cel ce se-ncrede-n Domnul este-nconjurat cu milă.
Cor
¹¹ /: Voi toți cei fără prihană bucurați-vă deodată
scoateți strigăte și cânturi, cei cu inima curată. :/