Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 T [V1] ¹ Fericit e-acel ce are fărdelegile iertate și acela cu păcate coperite și uitate. [C1] ² Fericit cel ce nu-i ține Domnu-a lui vinovăție și în duhul cărui nu e gând ascuns de viclenie. [V2] ³ Cât timp am tăcut, eu, Doamne, mă topeam mergând pe cale ⁴ zi și noapte-aveam asupră-mi apăsarea mâinii Tale. [C2] Mă uscam ca țărna vara când de secetă-i pătrunsă... (oprire) ⁵ Atunci eu mi-am spus la Domnul fărdelegea mea ascunsă. [V3] Doamne-am zis, mărturisi-mi-voi toată fărdelegea Ție și Tu m-ai iertat de toată multa mea vinovăție. [C3] ⁶ Orice om, la vreme, Ție ruga-i bine să și-o facă căci chiar ape mari să vină, peste dânsul n-au să treacă. [V4] ⁷ Doamne, Tu-mi ești ocrotirea, Tu mă scoți din strâmtorare Tu mă izbăvești din moarte, și mă-nconjuri cu cântare. (oprire) [C4] ⁸ Eu pe tine - zice Domnul - te voi învăța întruna și-arăta-ți-voi calea care s-o urmezi întotdeauna. [V5] ⁹ Nu fiți ca un cal pe care se pun frâie și zăbale nu fiți fără-nțelepciune și nepricepuți pe cale. [C5] ¹⁰ O de câte chinuri are parte cel rău și de silă dar cel ce se-ncrede-n Domnul este-nconjurat cu milă. [T] ¹¹ /: Voi toți cei fără prihană bucurați-vă deodată scoateți strigăte și cânturi, cei cu inima curată. :/