¹ Doamne, către Tine strig eu, stânca mea cea tare,
auzi glasul meu, răspunde-mi, dă-mi ajutorare,
să n-ajung ca cei ce-n groapă-s gata să coboare.
² Și-mi ascultă când strig, Doamne, multa rugăciune,
când spre Tine mi-se-nalță mâinile, Preabune!
³ Nu mă pune-n rând cu cei răi, Doamne, nu mă pune! ...
Nici cu câți vorbesc de pace, dar au gând de fiare.
⁴ Doamne, la cei răi, plătește după-a lor lucrare,
⁵ căci nu vor să ia aminte Slava Ta cea mare!
Pentru vecii veșniciei, Domnul să-i lovească...
⁶ Dar slăvit să fie Domnul, c-o să mă păzească,
și strigarea rugăciunii mele-o să primească.
⁷ Domnul este-a mea tărie, scutul meu cel tare,
inima-mi în El se-ncrede... și-am ajutorare,
de aceea-s plin de-o sfântă veselie mare!
Și-o să-L laud totdeauna prin cântări curate,
⁸ Domnul este-a mea tărie, Stâncă și Cetate,
pentru unsul Său și pentru neamurile toate.
⁹ Mântuiește Tu poporul Tău, o, Doamne mare,
și dă-i moștenirii Tale binecuvântare,
fii Păstorul lor și sprijin neclintit și tare!