Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] ¹ Doamne, către Tine strig eu, stânca mea cea tare, auzi glasul meu, răspunde-mi, dă-mi ajutorare, să n-ajung ca cei ce-n groapă-s gata să coboare. [V2] ² Și-mi ascultă când strig, Doamne, multa rugăciune, când spre Tine mi-se-nalță mâinile, Preabune! ³ Nu mă pune-n rând cu cei răi, Doamne, nu mă pune! ... [V3] Nici cu câți vorbesc de pace, dar au gând de fiare. ⁴ Doamne, la cei răi, plătește după-a lor lucrare, ⁵ căci nu vor să ia aminte Slava Ta cea mare! [V4] Pentru vecii veșniciei, Domnul să-i lovească... ⁶ Dar slăvit să fie Domnul, c-o să mă păzească, și strigarea rugăciunii mele-o să primească. [V5] ⁷ Domnul este-a mea tărie, scutul meu cel tare, inima-mi în El se-ncrede... și-am ajutorare, de aceea-s plin de-o sfântă veselie mare! [V6] Și-o să-L laud totdeauna prin cântări curate, ⁸ Domnul este-a mea tărie, Stâncă și Cetate, pentru unsul Său și pentru neamurile toate. [V7] ⁹ Mântuiește Tu poporul Tău, o, Doamne mare, și dă-i moștenirii Tale binecuvântare, fii Păstorul lor și sprijin neclintit și tare!