Psalmii 25:2 În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
Psalmii 25:3 Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine, ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
Psalmii 25:4 Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale!
Psalmii 25:5 Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă, căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
Psalmii 25:6 Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta, căci sunt veşnice.
Psalmii 25:7 Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţea mea, nici de fărădelegile mele, ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
Psalmii 25:8 Domnul este bun şi drept, de aceea arată El păcătoşilor calea.
Psalmii 25:9 El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
Psalmii 25:10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.
Psalmii 25:11 Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!
Psalmii 25:12 Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.
Psalmii 25:13 El va locui în fericire şi sămânţa lui va stăpâni ţara.
Psalmii 25:14 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.
Psalmii 25:15 Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
Psalmii 25:16 Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit!
Psalmii 25:17 Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!
Psalmii 25:18 Uită-Te la ticăloşia şi truda mea şi iartă-mi toate păcatele mele!
Psalmii 25:19 Vezi cât de mulţi sunt vrăjmaşii mei şi cu ce ură mare mă urmăresc.
Psalmii 25:20 Păzeşte-mi sufletul şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine când mă încred în Tine!
Psalmii 25:21 Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine!
Psalmii 25:22 Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui!
Strofă 1
¹ La Tine, Doamne, îmi înalț eu sufletul la Tine; ² în Tine cred, să nu fiu dat eu nicicând de rușine, /: să nu se bucure nicicând vrăjmașii mei de mine! :/
Strofă 2
³ Da, toți câți au nădejdea Ta, și-ascultă-a Ta povață, în veci nu le va coperi rușinea a lor față, /: ci rușinați vor fi cei care Te-au părăsit în viață! :/
Strofă 3
⁴ Arată-mi, Doamne-a-Tale căi, ⁵ în adevăr mă-ndreaptă, căci Tu ești Dumnezeul meu, și mântuirea-mi dreaptă /: și totdeauna ești a mea nădejde ce m-așteaptă. :/
Strofă 4
⁶ Adu-ți aminte, Domnul meu, de marea Ta-ndurare, de bunătatea Ta din veac, că-i fără-asemănare! /: Că veșnică e mila Ta, și seamăn, Doamne, n-are! :/
Strofă 5
⁷ Nu-Ți aminti de-al meu păcat făcut în tinerețe, și nici de vina că-am călcat curatele-Ți povețe, /: ci-adu-Ți de mine-aminte Tu cu mila sfintei Fețe. :/
Strofă 6
⁸ O, Domnul este Bun și Drept, de-aceea El arată la păcătoși și la pierduți cărarea Lui curată, ⁹ /: și-nvață El pe cei smeriți din ea să nu se-abată... :/
Strofă 7
¹⁰ A-Tale căi sunt toate-n veci iubire și-ndurare, pentru acei care-Ți păzesc porunca Ta cea mare. ¹¹ /: O, iartă fărdelegea mea căci, Doamne, este mare. :/
Strofă 8
¹² Dar cine este omul ce se teme de-a Ta Față, aceluia-i arăți ce căi s-aleagă el în viață. ¹³ /: El locui-va fericit cu-ai săi, de-a Ta povață! :/
Strofă 9
¹⁴ Prieten, Domnul, e cu toți cei ce de El s-or teme, 'i-nvață legământul Lui ce-i bine-n orice vreme, ¹⁵ /: spre El privesc și eu și scap de laț și de blesteme. :/
Strofă 10
¹⁶ Privește-mă și-ai milă, căci sunt părăsit și-n rele ¹⁷ sporesc neliniști necurmat în taina vieții mele! /: o, scoate-mă degrabă din necazurile grele! :/
Strofă 11
¹⁸ O, uită-Te la vina mea, și iartă-mă de toată! ¹⁹ Vezi ce mulți sunt vrăjmașii mei cu ură ne-mpăcată. ²⁰ /: Nu mă lăsa, Tu, rușinat fă-mi viața mea scăpată! :/
Strofă 12
²¹ Fă, Doamne, să fiu ocrotit de nevinovăție, să-mi fie neprihana-n veci apărătoare mie. ²² /: O, scapă, Doamne, de-orice greu pe-ai Tăi, pe veșnicie! :/
Strofă 1
¹ La Tine, Doamne, îmi înalț eu sufletul la Tine; ² în Tine cred, să nu fiu dat eu nicicând de rușine, /: să nu se bucure nicicând vrăjmașii mei de mine! :/
Strofă 2
³ Da, toți câți au nădejdea Ta, și-ascultă-a Ta povață, în veci nu le va coperi rușinea a lor față, /: ci rușinați vor fi cei care Te-au părăsit în viață! :/
Strofă 3
⁴ Arată-mi, Doamne-a-Tale căi, ⁵ în adevăr mă-ndreaptă, căci Tu ești Dumnezeul meu, și mântuirea-mi dreaptă /: și totdeauna ești a mea nădejde ce m-așteaptă. :/
Strofă 4
⁶ Adu-ți aminte, Domnul meu, de marea Ta-ndurare, de bunătatea Ta din veac, că-i fără-asemănare! /: Că veșnică e mila Ta, și seamăn, Doamne, n-are! :/
Strofă 5
⁷ Nu-Ți aminti de-al meu păcat făcut în tinerețe, și nici de vina că-am călcat curatele-Ți povețe, /: ci-adu-Ți de mine-aminte Tu cu mila sfintei Fețe. :/
Strofă 6
⁸ O, Domnul este Bun și Drept, de-aceea El arată la păcătoși și la pierduți cărarea Lui curată, ⁹ /: și-nvață El pe cei smeriți din ea să nu se-abată... :/
Strofă 7
¹⁰ A-Tale căi sunt toate-n veci iubire și-ndurare, pentru acei care-Ți păzesc porunca Ta cea mare. ¹¹ /: O, iartă fărdelegea mea căci, Doamne, este mare. :/
Strofă 8
¹² Dar cine este omul ce se teme de-a Ta Față, aceluia-i arăți ce căi s-aleagă el în viață. ¹³ /: El locui-va fericit cu-ai săi, de-a Ta povață! :/
Strofă 9
¹⁴ Prieten, Domnul, e cu toți cei ce de El s-or teme, 'i-nvață legământul Lui ce-i bine-n orice vreme, ¹⁵ /: spre El privesc și eu și scap de laț și de blesteme. :/
Strofă 10
¹⁶ Privește-mă și-ai milă, căci sunt părăsit și-n rele ¹⁷ sporesc neliniști necurmat în taina vieții mele! /: o, scoate-mă degrabă din necazurile grele! :/
Strofă 11
¹⁸ O, uită-Te la vina mea, și iartă-mă de toată! ¹⁹ Vezi ce mulți sunt vrăjmașii mei cu ură ne-mpăcată. ²⁰ /: Nu mă lăsa, Tu, rușinat fă-mi viața mea scăpată! :/
Strofă 12
²¹ Fă, Doamne, să fiu ocrotit de nevinovăție, să-mi fie neprihana-n veci apărătoare mie. ²² /: O, scapă, Doamne, de-orice greu pe-ai Tăi, pe veșnicie! :/
1 / 1▲
1. ¹ La Tine, Doamne, îmi înalț
eu sufletul la Tine;
² în Tine cred, să nu fiu dat
eu nicicând de rușine,
/: să nu se bucure nicicând
vrăjmașii mei de mine! :/
2. ³ Da, toți câți au nădejdea Ta,
și-ascultă-a Ta povață,
în veci nu le va coperi
rușinea a lor față,
/: ci rușinați vor fi cei care
Te-au părăsit în viață! :/
3. ⁴ Arată-mi, Doamne-a-Tale căi,
⁵ în adevăr mă-ndreaptă,
căci Tu ești Dumnezeul meu,
și mântuirea-mi dreaptă
/: și totdeauna ești a mea
nădejde ce m-așteaptă. :/
4. ⁶ Adu-ți aminte, Domnul meu,
de marea Ta-ndurare,
de bunătatea Ta din veac,
că-i fără-asemănare!
/: Că veșnică e mila Ta,
și seamăn, Doamne, n-are! :/
5. ⁷ Nu-Ți aminti de-al meu păcat
făcut în tinerețe,
și nici de vina că-am călcat
curatele-Ți povețe,
/: ci-adu-Ți de mine-aminte Tu
cu mila sfintei Fețe. :/
6. ⁸ O, Domnul este Bun și Drept,
de-aceea El arată
la păcătoși și la pierduți
cărarea Lui curată,
⁹ /: și-nvață El pe cei smeriți
din ea să nu se-abată... :/
7. ¹⁰ A-Tale căi sunt toate-n veci
iubire și-ndurare,
pentru acei care-Ți păzesc
porunca Ta cea mare.
¹¹ /: O, iartă fărdelegea mea
căci, Doamne, este mare. :/
8. ¹² Dar cine este omul ce
se teme de-a Ta Față,
aceluia-i arăți ce căi
s-aleagă el în viață.
¹³ /: El locui-va fericit
cu-ai săi, de-a Ta povață! :/
9. ¹⁴ Prieten, Domnul, e cu toți
cei ce de El s-or teme,
'i-nvață legământul Lui
ce-i bine-n orice vreme,
¹⁵ /: spre El privesc și eu și scap
de laț și de blesteme. :/
10. ¹⁶ Privește-mă și-ai milă, căci
sunt părăsit și-n rele
¹⁷ sporesc neliniști necurmat
în taina vieții mele!
/: o, scoate-mă degrabă din
necazurile grele! :/
11. ¹⁸ O, uită-Te la vina mea,
și iartă-mă de toată!
¹⁹ Vezi ce mulți sunt vrăjmașii mei
cu ură ne-mpăcată.
²⁰ /: Nu mă lăsa, Tu, rușinat
fă-mi viața mea scăpată! :/
12. ²¹ Fă, Doamne, să fiu ocrotit
de nevinovăție,
să-mi fie neprihana-n veci
apărătoare mie.
²² /: O, scapă, Doamne, de-orice greu
pe-ai Tăi, pe veșnicie! :/
I: Cântările Psalmilor, Psalmul 25
Autor text: Traian Dorz