Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 [V1] ¹ La Tine, Doamne, îmi înalț eu sufletul la Tine; ² în Tine cred, să nu fiu dat eu nicicând de rușine, /: să nu se bucure nicicând vrăjmașii mei de mine! :/ [V2] ³ Da, toți câți au nădejdea Ta, și-ascultă-a Ta povață, în veci nu le va coperi rușinea a lor față, /: ci rușinați vor fi cei care Te-au părăsit în viață! :/ [V3] ⁴ Arată-mi, Doamne-a-Tale căi, ⁵ în adevăr mă-ndreaptă, căci Tu ești Dumnezeul meu, și mântuirea-mi dreaptă /: și totdeauna ești a mea nădejde ce m-așteaptă. :/ [V4] ⁶ Adu-ți aminte, Domnul meu, de marea Ta-ndurare, de bunătatea Ta din veac, că-i fără-asemănare! /: Că veșnică e mila Ta, și seamăn, Doamne, n-are! :/ [V5] ⁷ Nu-Ți aminti de-al meu păcat făcut în tinerețe, și nici de vina că-am călcat curatele-Ți povețe, /: ci-adu-Ți de mine-aminte Tu cu mila sfintei Fețe. :/ [V6] ⁸ O, Domnul este Bun și Drept, de-aceea El arată la păcătoși și la pierduți cărarea Lui curată, ⁹ /: și-nvață El pe cei smeriți din ea să nu se-abată... :/ [V7] ¹⁰ A-Tale căi sunt toate-n veci iubire și-ndurare, pentru acei care-Ți păzesc porunca Ta cea mare. ¹¹ /: O, iartă fărdelegea mea căci, Doamne, este mare. :/ [V8] ¹² Dar cine este omul ce se teme de-a Ta Față, aceluia-i arăți ce căi s-aleagă el în viață. ¹³ /: El locui-va fericit cu-ai săi, de-a Ta povață! :/ [V9] ¹⁴ Prieten, Domnul, e cu toți cei ce de El s-or teme, 'i-nvață legământul Lui ce-i bine-n orice vreme, ¹⁵ /: spre El privesc și eu și scap de laț și de blesteme. :/ [V10] ¹⁶ Privește-mă și-ai milă, căci sunt părăsit și-n rele ¹⁷ sporesc neliniști necurmat în taina vieții mele! /: o, scoate-mă degrabă din necazurile grele! :/ [V11] ¹⁸ O, uită-Te la vina mea, și iartă-mă de toată! ¹⁹ Vezi ce mulți sunt vrăjmașii mei cu ură ne-mpăcată. ²⁰ /: Nu mă lăsa, Tu, rușinat fă-mi viața mea scăpată! :/ [V12] ²¹ Fă, Doamne, să fiu ocrotit de nevinovăție, să-mi fie neprihana-n veci apărătoare mie. ²² /: O, scapă, Doamne, de-orice greu pe-ai Tăi, pe veșnicie! :/