1. Doamne, Tu ai pus hotare,
valurilor de-ntristare,
/: ca să știm cum se cuvine :/
harul şi-adevărul bine!

R: Tu eşti Taină minunată,
Dumnezeu etern și Tată!
Ţie se cuvine Ţie,
laudă cu bucurie!

2. Tu îngădui suferinţa,
ca să ne-ntărești credința;
/: voia Ta s-o înțelegem, :/
rodul sfânt să i-l culegem!

3. După strâmtorări și ceață
vine-o dulce dimineaţă;
/: după noaptea cea haină, :/
vine ziua cu lumină!

4. Când să învăţăm răbdarea,
dacă n-ar fi strâmtorarea?
/: Când să dăm iubirea sfântă, :/
de n-ar fi cei ce ne-nfruntă?

5. Doamne, Tu le-ngădui toate
peste noi după dreptate,
/: să ne dai pe orice cale :/
chipul frumuseții Tale!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 333