Adeseori vin negrii nori; de smoală ni-i al vieţii cer; în suflet cuibăresc fiori; credinţa parcă ni-i de fier. Dar, Doamne, Tu privești spre noi, și-n beznă-ngădui ca să stăm, să ne ajuţi, ca-n mari nevoi spre Tine faţa s-o-ndreptăm!
Strofă 2
Când drumul nostru-i prin tunel, el în lumină va ieşi, căci nu vrăjmaşul cel mişel în lupta lui va birui. Suntem în mâna Ta, Isus! Prin jertfă ne-ai răscumpărat. Tu ne păzeşti - aşa ne-ai spus. Să credem, deci, cu-adevărat!
Strofă 1
Adeseori vin negrii nori; de smoală ni-i al vieţii cer; în suflet cuibăresc fiori; credinţa parcă ni-i de fier. Dar, Doamne, Tu privești spre noi, și-n beznă-ngădui ca să stăm, să ne ajuţi, ca-n mari nevoi spre Tine faţa s-o-ndreptăm!
Strofă 2
Când drumul nostru-i prin tunel, el în lumină va ieşi, căci nu vrăjmaşul cel mişel în lupta lui va birui. Suntem în mâna Ta, Isus! Prin jertfă ne-ai răscumpărat. Tu ne păzeşti - aşa ne-ai spus. Să credem, deci, cu-adevărat!
1 / 1▲
1. Adeseori vin negrii nori;
de smoală ni-i al vieţii cer;
în suflet cuibăresc fiori;
credinţa parcă ni-i de fier.
Dar, Doamne, Tu privești spre noi,
și-n beznă-ngădui ca să stăm,
să ne ajuţi, ca-n mari nevoi
spre Tine faţa s-o-ndreptăm!
2. Când drumul nostru-i prin tunel,
el în lumină va ieşi,
căci nu vrăjmaşul cel mişel
în lupta lui va birui.
Suntem în mâna Ta, Isus!
Prin jertfă ne-ai răscumpărat.
Tu ne păzeşti - aşa ne-ai spus.
Să credem, deci, cu-adevărat!