1. Când ispita vine, când durerea vine,
și când bezna vine peste orișicine,
ca Isus Cel Blând, fără umbră-n gând
și nemurmurând ochii lăcrimând,
untdelemn turnând, rănile legând,
/: s-avem duhul blând! :/

2. E o datorie, e-o chemare vie,
pentru cel ce știe calea spre vecie,
să ajute-n plin pe acei ce vin
cu-al durerii chin, ca să afle-alin,
și orice suspin să-l șteargă divin
/: cu un duh senin! :/

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 17.