Nicolae Moldoveanu V1 V2 [V1] Când ispita vine, când durerea vine, și când bezna vine peste orișicine, ca Isus Cel Blând, fără umbră-n gând și nemurmurând ochii lăcrimând, untdelemn turnând, rănile legând, /: s-avem duhul blând! :/ [V2] E o datorie, e-o chemare vie, pentru cel ce știe calea spre vecie, să ajute-n plin pe acei ce vin cu-al durerii chin, ca să afle-alin, și orice suspin să-l șteargă divin /: cu un duh senin! :/